Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru STARE

 Rezultatele 671 - 680 din aproximativ 916 pentru STARE.

PRAF

PRAF , prafuri , ( 2 , 3 ) s . n . 1. Material format din particule solide foarte fine , provenite din fărâmițarea naturală a scoarței terestre , a unor corpuri solide , din unele procese biologice ale viețuitoarelor etc . ; pulbere , colb . 2. ( De obicei urmat de determinări ) Nume dat diferitelor materiale solide reduse la starea de particule foarte fine și care sunt folosite în diferite scopuri . 3. Spec . Substanță toxică sau medicamentoasă în formă de pulbere ; ( pop . ) doză dintr - un astfel de medicament . 4. ( Pop . ) Polen . [ Var . : ( înv . și reg . ) prav s .

 

PRECIROZĂ

... PRECIRÓZĂ , preciroze , s . f . ( Med . ) Stare

 

PREDICAT

... PREDICÁT , predicate , s . n . 1. ( Gram . ) Parte principală a propoziției , care arată o acțiune , o stare

 

PREDISPUNE

... PREDISPÚNE , predispún , vb . III . Tranz . 1. A crea cuiva o anumită dispoziție , stare de spirit , a dispune la ceva . 2. ( Med . ) A face să aibă o deosebită sensibilitate sau receptivitate față de anumite boli ...

 

PRESCRIPTIBILITATE

PRESCRIPTIBILITÁTE s . f . Însușirea sau starea de a fi

 

PRETENSIONARE

... PRETENSIONÁRE , pretensionări , s . f . Operație prin care se realizează o stare

 

PREVENȚIE

... PREVÉNȚIE , prevenții , s . f . 1. Arest preventiv ; p . ext . stare

 

PRIAPISM

... PRIAPÍSM s . n . ( Med . ) Stare

 

PRICEPE

... într - o materie , într - un domeniu ; a dovedi iscusință , îndemânare , experiență într - o acțiune , într - o situație ; a fi capabil , în stare

 

PRIDIDI

... PRIDIDÍ , prididesc , vb . IV . ( Pop . ) 1. Tranz . și intranz . ( De obicei în construcții negative ) A fi în stare să ducă ceva cu bine la capăt , să îndeplinească un lucru . 2. Tranz . A năpădi , a asalta , a copleși ...

 

PRIMITIVISM

PRIMITIVÍSM s . n . 1. Faptul de a fi primitiv , starea a ceea ce este primitiv ; perioadă primitivă ; primitivitate . 2. Tendință în creația spirituală de a conserva sau resuscita calitățile operelor create în primele faze ale dezvoltării societății , manifestată în evul mediu și în epoca

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>