Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎNSUȘIRE
Rezultatele 71 - 80 din aproximativ 631 pentru ÎNSUȘIRE.
BĂRBĂTÓS , - OÁSĂ , bărbătoși , - oase , adj . ( Reg . ) Care are aspect viril , care are însușiri morale de bărbat ( I ) . - Bărbat + suf . -
BINARITÁTE s . f . ( Mat . ) Însușirea de a se diviza în două unități sau elemente . - Binar + suf . -
BLÂNDÉȚE s . f . Însușirea omului blând ; purtare de om blând . - Blând + suf . -
BLAJINĂTÁTE s . f . ( Rar ) Însușirea de a fi blajin . - Blajin + suf . -
... BONOMÍE s . f . ( Livr . ) Însușire
BRAHICEFALÍE s . f . Însușirea de a fi
BREVILOCVÉNȚĂ s . f . ( Livr . ) Însușirea de a fi
BUNĂTÁTE , bunătăți , ( 1 3 , II ) s . f . I. 1. Însușirea de a fi bun , înclinarea de a face bine ; p . ext . îndurare , milă , blândețe ; bunețe . 2. Bunăvoință , amabilitate . 3. Faptă bună , binefacere . 4. Gust bun , plăcut . II. ( Concr . ) 1. ( La pl . ) Mâncare sau băutură ( foarte ) bună . 2. ( Mai ales la pl . ) Lucru de calitate ( foarte ) bună . 3. ( La pl . ) Averi ,
CADUCITÁTE s . f . Faptul sau însușirea de a fi
CALIFICÁ , calífic , vb . I . 1. Refl . și tranz . A dobândi sau a ajuta să dobândească un nivel adecvat de pregătire prin însușirea unor cunoștințe și deprinderi de specialitate ( împreună cu recunoașterea oficială a acestei pregătiri ) . 2. Refl . A obține ( în urma rezultatelor favorabile ) dreptul de a participa la o etapă superioară într - o competiție sau într - o probă sportivă , culturală etc . 3. Tranz . A atribui unei ființe sau unui lucru o anumită calitate ; a caracteriza ; a
CANONICITÁTE s . f . Însușirea de a fi canonic ^