Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ARTICULAT
Rezultatele 71 - 80 din aproximativ 81 pentru ARTICULAT.
SĂLBĂTICÍE , sălbăticii , s . f . 1. Stare în care se află animalele sălbatice ; p . ext . însușire a ceea ce este sălbatic ; cruzime , barbarie ; brutalitate ; faptă de om sălbatic , crud , brutal . 2. Stare a naturii nelucrate , netransformate de mâna omului . 3. Loc pustiu , neumblat ; pustietate . 4. Izolare de lume , singurătate . 5. Prima perioadă din istoria societății primitive , care începe o dată cu constituirea aspectului actual al omului și cu apariția limbajului articulat . 6. Stare de înapoiere , lipsă de civilizație ;
SFINȚÍE , sfinții , s . f . ( În forma articulată și urmat de un adjectiv posesiv ) Epitet sau titlu de respect care se dă clericilor , sfinților și ( rar ) lui Dumnezeu . - Sfânt + suf . -
SIBILÁNT , - Ă , sibilante , adj . Consoană sibilantă ( În sintagmele ) sau sunet sibilant ( și substantivat , f . ) = consoană articulată prin apropierea vârfului limbii de alveola superioară ; consoană șuierătoare sau
SPIRIFÉR , spirifere , s . n . ( La pl . ) Gen fosil de brahiopode articulate caracterizate prin valve de forma unor aripi ; ( și la sg . ) animal care face parte din acest
SUGRUMÁT , - Ă , sugrumați , - te , adj . 1. Strâns de gât , gâtuit ; ucis prin sufocare . 2. Fig . Copleșit , chinuit , frământat de o stare sufletească . 3. Fig . ( Despre voce , rostire ) Care nu poate fi articulat ( bine ) ; înecat , înăbușit ,
TÁRE , tari , adj . , adv . I. Adj . 1. Care are o consistență solidă , care opune rezistență la apăsare și nu poate fi ușor pătruns , străbătut , desfăcut , despicat ; lipsit de moliciune , solid ; p . ext . trainic , durabil . 2. Care este lipsit de elasticitate , care nu se îndoaie ( decât cu greu ) , fără suplețe ; ( despre pânză sau obiecte de pânză ) scrobit , apretat . 3. ( Despre ființe sau părți ale corpului lor ) Care are forță sau rezistență fizică , voinic , robust , viguros , puternic . 4. ( Despre oameni și despre manifestările lor ) Care este în stare să reziste , să facă față încercărilor , cu voință fermă , energic , dârz , neclintit . 5. Care dispune de putere , de autoritate , care este stăpân pe o situație ; atotputernic . 6. ( Despre argumente ) Convingător , concludent ; clar , categoric . 7. ( Despre fenomene ale naturii ) Care se manifestă cu violență . 8. ( Despre sunete , zgomote ) Care este emis cu putere , care răsună până departe , se aude bine . 9. ( Despre aer ) Răcoros , rece , tăios ; p . ext . curat , ozonat . 10. ( Despre băuturi alcoolice ) Care are o concentrație mare de alcool . 11. ( Despre culori ) Bătător la ochi ; viu , puternic , intens , aprins . II. Adv . 1. Foarte , mult , extrem , teribil , grozav . 2. Cu forță , cu intensitate , cu putere . 3. ( Pe lângă verbe ca " a ...
TARS , tarsuri , s . n . 1. Parte posterioară a scheletului labei piciorului , formată din șapte oase , articulate la un capăt cu oasele gambei , iar la celălalt cu oasele metatarsului . 2. Parte terminală a piciorului insectelor , formată din 1 - 5 segmente și terminată de obicei cu una sau două gheare . 3. Scheletul fibro - cartilaginos al
TROTINÉTĂ , trotinete , s . f . Mic vehicul pentru copii , compus dintr - o scândură dreptunghiulară montată pe două roți și articulată cu o bară perpendiculară pe ea , servind ca bară de direcție , și care se pune în mișcare prin împingerea cu un
VELÁR^2 , velari , s . m . Muncitor sau marinar specializat în confecționarea și repararea velelor . VELÁR^1 , - Ă , velare , adj . n . și f . , s . f . ( Sunet ) care se articulează în partea posterioară a cavității bucale , prin atingerea sau prin apropierea rădăcinii limbii de vălul
VÓCE , voci , s . f . 1. Facultate specifică omului de a emite sunete articulate ; ansamblul sunetelor produse de vibrarea coardelor vocale umane ; glas . 2. Însușire , aptitudine pe care o au unele persoane de a cânta frumos din gură . 3. Linie melodică încredințată fiecărui instrument dintr - o
... VORBÍ , vorbesc , vb . IV . 1. Intranz . A avea facultatea de a articula cuvinte ; a exprima prin cuvinte gânduri , sentimente , intenții ; a spune , a zice , a grăi . 2. Intranz . A ...