Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ATÂRNA
Rezultatele 71 - 80 din aproximativ 82 pentru ATÂRNA.
SPÂNZURĂTOÁRE , spânzurători , ( 2 ) s . f . 1. Spânzurare . 2. Instrument de execuție alcătuit de obicei dintr - un stâlp de care se atârnă o funie prevăzută cu un laț în care se introduce capul condamnatului la moarte . - Spânzura + suf . -
SPÂNZURÁ , sp ? nzur , vb . I . 1. Tranz . A omorî , a executa pe cineva ( în urma unei condamnări ) prin strangulare , cu ajutorul spânzurătorii ( 2 ) . 2. Tranz . A agăța un obiect de unul dintre capete , lăsând restul să atârne liber în jos . 3. Intranz . ( Înv . și pop . ; în expr . ) A spânzura de . . . ( sau de la . . . ) = a depinde de . . . , a fi condiționat de . . . 4. Tranz . Fig . ( Fam . ) A cheltui o sumă de bani ( fără rost , pe lucruri care nu sunt strict necesare ) . - Probabil
SPÂNZURÁT^2 , - Ă , spânzurați , - te , adj . 1. ( Adesea substantivat ) Care a fost omorât sau s - a sinucis prin spânzurare . 2. Agățat , atârnat , suspendat . - SPÂNZURÁT^1 s . n . ( Rar ) Spânzurare . - V.
SUMÉTE , sumét , vb . III . 1. Tranz . și refl . A ( - și ) îndoi în sus , a ( - și ) ridica mânecile sau poalele îmbrăcămintei ; a ( se ) sufleca . 2. Tranz . A ridica , a trage în sus un obiect sau o parte a lui care atârnă sau care s - a lăsat în jos ; a prinde ; a fixa mai
... SUSPENDÁ , suspénd , vb . I . Tranz . 1. A atârna . 2. Fig . A întrerupe , a amâna , a opri temporar o activitate . 3. Fig . A interzice , a ...
SUSPENDÁT , - Ă , suspendați , - te , adj . 1. Atârnat ( în aer ) . 2. Fig . Întrerupt , oprit ;
TALÁNGĂ , tălăngi , s . f . Clopot care se atârnă la gâtul vitelor și al oilor ; balangă ; sunetul produs de un astfel de clopot . [ Var . : taláncă s .
TEREZÍE , terezii , s . f . Instrument de cântărit format dintr - o pârghie mobilă cu două brațe egale , la capetele cărora atârnă câte un taler ( pentru obiecte și greutăți ) ; p . restr . taler de
TOÁRTĂ , toarte , s . f . 1. Parte ieșită în afară la unele obiecte , încovoiată în formă de arc , care servește pentru apucat cu mâna . 2. Verigă sau belciug cu ajutorul cărora se atârnă un obiect . 3. Dispozitiv curbat cu care se prinde cercelul de ureche ; cercel în formă de inel . [ Pl . și :
TÓLBĂ , tolbe , s . f . 1. Un fel de geantă atârnată la șold , în care se păstrează merindele , vânatul etc . 2. Toc în care se păstrau săgețile . [ Var . : ( pop . ) tórbă s .
UMERÁȘ , umerașe , s . n . Obiect pe care se atârnă hainele în dulap , cuier etc . , format dintr - o bară orizontală ( puțin curbată ) care se introduce sub umerii unei haine și dintr - un cârlig pentru agățat ; umăr ( 5 ) , umerar ( 1 ) . - Umăr + suf . -