Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru D

 Rezultatele 71 - 80 din aproximativ 160 pentru D.

DĂRĂCITOR

DĂRĂCITÓR , - OÁRE , dărăcitori , - oare , subst . 1. S . m . și f . Muncitor specializat în dărăcit , care lucrează la dărăcit . 2. S . n . Perie cu dinți rari de oțel , folosită pentru dărăcit ; darac . - Dărăci + suf . -

 

DĂRABĂ

DĂRÁBĂ s . f . v .

 

DĂRUIALĂ

DĂRUIÁLĂ , dăruieli , s . f . ( Rar ) Dăruire . V.

 

DĂSCĂLESC

DĂSCĂLÉSC , - EÁSCĂ , dăscălești , adj . De dascăl , al dascălului , caracteristic pentru dascăl ; dăscălicesc . - Dascăl + suf . -

 

DĂSCĂLI

DĂSCĂLÍ , dăscălesc , vb . IV . 1. Tranz . A învăța , a povățui , a sfătui ; p . ext . a mustra , a dojeni , 2. Tranz . A bate capul ( cuiva ) ; a cicăli . 3. Intranz . ( Rar ) A exercita profesiunea de dascăl , a funcționa ca

 

DĂSCĂLICESC

DĂSCĂLICÉSC , - EÁSCĂ , dăscălicești , adj . ( Rar ) Dăscălesc . - Dascăl + suf . -

 

DĂSCĂLICI

DĂSCĂLÍCI , dăscălici , s . m . ( Rar ) Dăscălaș . [ Var . : dascaléci s . m . ] - Dascăl + suf . -

 

DĂSCĂLIE

DĂSCĂLÍE , dăscălii , ( 2 , 3 ) s . f . 1. Profesiunea de dascăl . 2. Povață ; p . ext . dojană , mustrare . 3. ( Înv . ) Iscusință , pricepere . - Dascăl + suf . -

 

DĂSCĂLIME

DĂSCĂLÍME s . f . ( Pop . ) Mulțime de dascăli ( 1 ) , totalitatea

 

DĂSCĂLIRE

DĂSCĂLÍRE , dăscăliri , s . f . Acțiunea de a dăscăli și rezultatul ei . - V.

 

DĂSCĂLIT

DĂSCĂLÍT , - Ă , dăscăliți , - te , adj . Învățat , povățuit , sfătuit ; ( despre animale ) dresat . - V.

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>