Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DEOSEBI

 Rezultatele 71 - 80 din aproximativ 230 pentru DEOSEBI.

DISCERNE

... DISCÉRNE , discérn , vb . III . Tranz . A deosebi

 

DISIDENT

DISIDÉNT , - Ă , disidenți , - te , s . m . și f . Persoană care are păreri sau opinii deosebite față de colectivitatea , organizația etc . din care face

 

DISJUNCTIV

DISJUNCTÍV , - Ă , disjunctivi , - e , adj . Care separă , care deosebește , care exclude ;

 

DISTIH

DISTÍH , distihuri , s . n . Grup de două versuri cu structură metrică de obicei deosebită și care împreună alcătuiesc o strofă cu sens de sine

 

DISTINCȚIE

DISTÍNCȚIE , distincții , s . f . 1. Deosebire , diferență . A face distincție . Fără distincție . 2. Finețe , eleganță în înfățișare și comportări . 3. Decorație sau titlu care se acordă unei persoane pentru merite deosebite . [ Var . : distincțiúne s .

 

DISTINGE

... DISTÍNGE , disting , vb . III . 1. Tranz . și refl . A ( se ) deosebi de altcineva sau de altceva prin trăsături specifice . 2. Refl . A se remarca , a ieși în evidență prin meritele , rezultatele , realizările ...

 

DISTINS

DISTÍNS , - Ă , distinși , - se , adj . 1. Care se remarcă prin însușirile sale , care iese din comun ; deosebit , remarcabil ; ( despre oameni ) ilustru , eminent . 2. ( Despre oameni și manifestările lor ) Plin de distincție (

 

DIVERGENT

DIVERGÉNT , - Ă , divergenți , - te , adj . 1. ( Despre linii geometrice , raze luminoase dintr - un fascicul etc . ) Care se depărtează dintr - un punct comun în direcții diferite ; ( despre fascicule de raze luminoase ) a cărui secțiune crește pe măsura depărtării de un punct de referință ; ( despre sisteme optice ) care produce un fascicul de raze de lumină ce se depărtează unele de altele . 2. Fig . ( Despre păreri , concepții , atitudini ) Care se deosebesc , se contrazic între ele ; care urmăresc scopuri

 

DOTAT

DOTÁT , - Ă , dotați , - te , adj . Înzestrat cu calități ( intelectuale sau artistice ) deosebite . - V.

 

ELEGANT

ELEGÁNT , - Ă , eleganți , - te , adj . 1. ( Despre îmbrăcăminte ) Făcut cu gust , frumos ; ( despre oameni ) care se distinge prin armonia și bunul gust al îmbrăcămintei . 2. ( Adesea adverbial ) Care se deosebește prin armonia formei , prin îmbinarea plăcută a elementelor , printr - o sobrietate plină de

 

ELOGIU

ELÓGIU , elogii , s . n . Discurs prin care este preamărit cineva ; laudă deosebită adusă cuiva , apreciere foarte

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>