Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru EPOCA

 Rezultatele 71 - 80 din aproximativ 124 pentru EPOCA.

LOGHIOTAT

LOGHIÓTAT , loghiotați , s . m . ( Grecism înv . ) Învățat grec ; titlu dat dascălilor greci în epoca fanariotă . [ Acc . și : loghiotát . - Pr . : - ghi -

 

MAHMUDEA

MAHMUDEÁ , mahmudele , s . f . Monedă turcească de aur , care a circulat în trecut și în țările românești și a cărei valoare a variat după

 

MAJĂ

MÁJĂ , măji , s . f . 1. Veche unitate de măsură pentru greutăți , variind , după epoci și regiuni , între 50 kg și 100 de ocale . 2. ( Reg . ) Cântar pentru greutăți mari . 3.

 

MEGATERIU

MEGATÉRIU , megaterii , s . m . Mamifer fosil uriaș , erbivor , din epoca cuaternară , asemănător cu leneșul (

 

MENHIR

MENHÍR , menhire , s . n . Monument megalitic ( funerar sau de cult , întâlnit mai ales în provincia Bretagne și în sudul Angliei ) de la sfârșitul epocii neolitice , construit dintr - un bloc înalt de piatră necioplită , așezat vertical , izolat sau în

 

MENSTRUAȚIE

... MENSTRUÁȚIE , menstruații , s . f . Hemoragie fiziologică din mucoasa uterină , care apare la femeia adultă în mod regulat și periodic , începând din epocă pubertății , cu întreruperi temporare în perioadele de sarcină și de alăptare , și până la menopauză , când dispare definitiv ; soroc , regulă , period . [ Pr . : - stru - a ...

 

MIOCEN

MIOCÉN , - Ă , mioceni , - e , s . n . , adj . 1. S . n . Epoca inferioară a neogenului , caracterizată prin floră și faună apropiate de cele actuale , în care s - au format contururile actuale ale continentelor și principalele lanțuri de munți . 2. Adj . Care aparține miocenului ( 1 ) , privitor la miocen ; miocenic . [ Pr . : - mi -

 

MODERN

MODÉRN , - Ă , moderni , - e , adj . Care aparține timpurilor apropiate de vorbitor ; recent , actual ; care este în pas cu progresul actual ; care aparține unei epoci posterioare

 

NOBILIME

NOBILÍME s . f . ( În unele țări , și în epoca modernă . ) 1. Categorie socială cuprinzând ( în societatea medievală ) pe posesorii de feude și de titluri ereditare sau pe foștii feudali și pe descendenții lor , care au păstrat unele privilegii de castă ; aristocrație , noblețe ( 2 ) . 2. ( Rar ) Noblețe ( 1 ) . - Nobil + suf . -

 

OBSIDIAN

OBSIDIÁN , obsidiane , s . n . Rocă vulcanică de culoare neagră sau brună - cenușie , cu înfățișarea sticlei topite , care a fost folosită în epoca de piatră pentru confecționarea armelor și a uneltelor . [ Pr . : - di -

 

ONOMASTIC

... cărei obiect de studiu este originea , formarea și evoluția numelor proprii . 3. S . f . Totalitatea numelor proprii dintr - o limbă , dintr - o regiune , dintr - o epocă

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>