Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru EXISTENȚĂ

 Rezultatele 71 - 80 din aproximativ 135 pentru EXISTENȚĂ.

INEXISTENȚĂ

... INEXISTÉNȚĂ s . f . Faptul de a nu exista ; lipsă de existență

 

INTELECTUALITATE

... INTELECTUALITÁTE , intelectualități , s . f . 1. Categorie socială neomogenă formată din oameni pentru care munca intelectuală reprezintă sursa principală de existență

 

ISTERIE

ISTERÍE , isterii , s . f . Boală nervoasă caracterizată prin apariția unor simptome neurologice foarte variate , nejustificate de existența unor leziuni și declanșate prin șocuri emotive ( accese de râs sau de plâns , convulsii , sufocări etc . ) , sugestie sau autosugestie

 

MALTHUSIANISM

... MALTHUSIANÍSM s . n . Teorie potrivit căreia populația globului ar crește în progresie geometrică , în timp ce mijloacele de existență

 

MANIFESTARE

MANIFESTÁRE , manifestări , s . f . Acțiunea de a ( se ) manifesta și rezultatul ei . 1. Exteriorizare ( prin vorbe , fapte , acțiuni ) a gândurilor , sentimentelor , personalității etc . cuiva . 2. ( De obicei la pl . ) Acțiune , fapt prin care cineva sau ceva își manifestă existența , activitatea ; p . ext . realizare ,

 

MATERIALITATE

... MATERIALITÁTE s . f . Însușirea de a fi material , de a avea existență

 

MIJLOCAȘ

MIJLOCÁȘ , - Ă , mijlocași , - e , adj . , subst . 1. Adj . , s . m . și f . ( Ieșit din uz ) ( Țăran sau țărănime ) care poseda pământ și alte mijloace de producție cu ajutorul cărora își asigura existența . II. S . m . , adj . 1. ( Nume dat unor obiecte , ființe sau unor părți ale lor ) care , într - un anumit ansamblu , ocupă locul din centru sau care sunt situate între obiecte , ființe de același fel . 2. ( La unele jocuri cu mingea ) ( Fiecare dintre jucătorii ) care acționează între înaintarea și apărarea unei echipe . - Mijloc + suf . -

 

MISTICISM

MISTICÍSM s . n . Credință în existența unor forțe supranaturale și în posibilitatea omului de a comunica direct cu aceste forțe ( prin revelație , intuiție , extaz ) ;

 

MONOPODIE

MONOPODÍE , monopodii , s . f . 1. ( Lit . ) Structură metrică alcătuită dintr - un singur picior . 2. ( Med . ) Malformație congenitală caracterizată prin existența unui singur

 

MURITOR

MURITÓR , - OÁRE , muritori , - oare , adj . , s . m . și f . 1. Adj . Care își termină existența prin moarte , care este în mod inevitabil supus morții . 2. S . m . și f . Om ( considerat ca ființă trecătoare ) ; pământean . - Muri + suf . -

 

NEGA

NEGÁ , neg , vb . I . Tranz . A contesta existența , necesitatea , obligativitatea unui lucru , a unui fenomen etc . ; a nu recunoaște , a nu admite un fapt ; a

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>