Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FEREASTRĂ

 Rezultatele 71 - 77 din aproximativ 77 pentru FEREASTRĂ.

UȘOR

UȘÓR^2 , - OÁRĂ , ușori , - oare , ( I , II ) adj . , ( III ) adv . I. Adj . 1. Care are greutate mică , care cântărește puțin , care exercită o presiune redusă asupra suprafeței pe care stă . 2. ( Despre alimente ) Care se digeră cu ușurință , care nu cade greu la stomac . 3. Iute , sprinten , vioi . 4. ( Despre urme , linii etc . ) Care este ( sau pare a fi ) făcut printr - o apăsare slabă sau de un corp cu greutate redusă . 5. Mic , puțin , redus ( ca volum , amploare , consistență , intensitate ) . II. Adj . 1. Care este lesne de suportat , de îndurat ; ( despre boli ) lipsit de gravitate ; ( despre obligații materiale ) care nu împovărează ; mic . 2. Care nu prezintă dificultăți , care este lesne de înțeles sau de realizat ; simplu . 3. Lipsit de seriozitate , superficial ; frivol . III. Adv . 1. Încet , domol , lin ^3 ; fără zgomot . 2. Cu ușurință , fără efort ; lesne , comod . 3. Fără seriozitate ; în mod superficial , ușuratic . 4. Puțin . [ Var . : ( Înv . și reg . ) ușúre adj . , adv . ] UȘÓR^1 , ușori , s . m . Fiecare dintre cei doi stâlpi verticali de care se prind canaturile porții sau ale ușii ; părțile laterale ale tocului ușii sau ferestrei . [ Var . : usciór , ușciór s .

 

URECHE

... Toartă ; inel , belciug . 4. ( La pl . ) Porțiune ieșită în afară dintr - o lucrare de zidărie , amenajată pentru a ușura fixarea unui toc de fereastră

 

VERANDĂ

VERÁNDĂ , verande , s . f . Galerie exterioară ( balcon sau terasă acoperită ) , închisă adesea cu pereți având numeroase ferestre , care alcătuiește anexa unei

 

VITRALIU

... VITRÁLIU , vitralii , s . n . Fereastră

 

ZĂBRELI

... ZĂBRELÍ , zăbrelesc , vb . IV . Tranz . A pune zăbrele ( la o fereastră

 

ZĂVOR

ZĂVÓR , zăvoare , s . n . 1. Încuietoare la uși , uneori și la ferestre , constând dintr - o mică bară mobilă care intră într - o ureche fixată în toc ; ivăr . 2. Dispozitiv folosit pentru blocarea mecanică , comandată sau automată , a unuia dintre organele mobile principale ale unui aparat , ale unei mașini etc . 3. ( Pop . ; la pl . ) Cătușe , fiare . 4. ( Reg . ) Despicătură lungă din trunchiul unui copac ; leaț întrebuințat la facerea gardurilor ;

 

ZIDIT

ZIDÍT , - Ă , zidiți , - te , adj . 1. Clădit , construit , executat din zidărie ^1 . 2. ( Despre uși , ferestre ) Închis , astupat cu un zid . 3. ( Despre oameni , în expr . ) Bine zidit = bine făcut ; zdravăn , voinic ,

 

<<< Anterioarele