Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru M

 Rezultatele 71 - 80 din aproximativ 8932 pentru M.

MÂNIE

MÂNÍE , mânii , s . f . 1. Izbucnire de iritare violentă , dar trecătoare , împotriva cuiva sau a ceva ; furie , supărare mare . 2. ( Pop . ; adesea determinat prin " lui Dumnezeu " , " cerului " , " pământului " ) Prăpăd , urgie , grozăvie , nenorocire ,

 

MÂNIOS

MÂNIÓS , - OÁSĂ , mânioși , - oase , adj . Plin de mânie ( 1 ) ; furios ; foarte supărat ; care exprimă sau trădează mânie . [ Pr . : - ni - os ] - Mânie + suf . -

 

MÂNJI

MÂNJÍ , mânjesc , vb . IV . Tranz . și refl . 1. A ( se ) murdări , a ( se ) păta . 2. A ( se ) acoperi cu un strat de . . . , a ( se ) unge cu

 

MÂNJIRE

MÂNJÍRE , mânjiri , s . f . Acțiunea de a ( se ) mânji și rezultatul ei . - V.

 

MÂNJIT

MÂNJÍT , - Ă , mânjiți , - te , adj . Murdar , pătat ; mâzgălit . - V.

 

MÂNTUIRE

MÂNTUÍRE , mântuiri , s . f . Acțiunea de a ( se ) mântui și rezultatul ei ; mântuință . [ Pr . : - tu - i - ] - V.

 

MÂNTUIT

MÂNTUÍT , - Ă , mântuiți , - te , adj . 1. ( Pop . ) Scăpat , salvat ; dezrobit . 2. ( În limbaj bisericesc ) Izbăvit de

 

MÂNTUITOR

MÂNTUITÓR , - OÁRE , mântuitori , - oare , adj . 1. ( Adesea substantivat ) Care mântuie ( 1 ) , salvează . 2. ( Rar ) Care mântuie ( 2 ) , care vindecă ; tămăduitor . 3. ( În limbaj bisericesc ) Care mântuie ( 3 ) , izbăvește ( de păcate ) ;

 

MÂNUI

MÂNUÍ , mânuiesc , vb . IV . Tranz . 1. A folosi un instrument , o unealtă , o armă cu ajutorul mâinilor . 2. A lua sau a duce cu mâna ; a manipula . 3. A administra , a manipula bani , fonduri . - Mână + suf . -

 

MÂNUIRE

MÂNUÍRE , mânuiri , s . f . Acțiunea de a mânui și rezultatul ei . [ Pr . : - nu - i - ] - V.

 

MÂNZARE

MÂNZÁRE , mânzări , s . f . Oaie de lapte ; oaie care a fătat și are

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>