Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MĂSURĂ

 Rezultatele 71 - 80 din aproximativ 508 pentru MĂSURĂ.

ANCABLURĂ

ANCABLÚRĂ , ancabluri , s . f . Unitate de măsură pentru lungime egală cu a zecea parte dintr - o milă

 

ANESTEZIMETRU

ANESTEZIMÉTRU , anestezimetre , s . n . ( Med . ) Aparat care măsoară cantitatea de anestezic

 

ANGSTROM

ÁNGSTROM , angstromi , s . m . ( Fiz . ) Unitate de măsură pentru lungimi de undă egală cu a zecea milioana parte dintr - un

 

APOLINIC

APOLÍNIC , - Ă , apolinici , - ce , adj . ( Despre artă și cultură ) Care este orientat spre ordine , măsură și armonie , caracterizat printr - o contemplare senină , detașată ; lucid ,

 

AR

AR , ari , s . m . Unitate de măsură pentru suprafețele de teren , egală cu 100 m ^

 

ARĂMEASĂ

ARĂMEÁSĂ , arămese , s . f . ( Înv . ) Măsură de capacitate ( din aramă ) egală cu o oca sau cu o jumătate de oca . - Aramă + suf . -

 

ARĂTĂTOR

ARĂTĂTÓR , arătătoare , s . n . 1. Indicator ( de la instrumentele de măsurat ) care arată greutatea , direcția , timpul etc . 2. Degetul al doilea de la mână ( cu care se

 

ARȘIN

ARȘÍN , arșini , s . m . Veche unitate de măsură pentru lungime , egală cu 0 , 711

 

ARIE

ÁRIE^1 , arii , s . f . 1. Loc special amenajat unde se treieră cerealele ; arman . 2. Suprafață de teren sau platformă pe care se așează cărămizile la uscat , se montează unele elemente de construcții , se prepară betonul etc . ÁRIE^2 , arii , s . f . 1. ( Mat . ) Măsură a unei suprafețe ( exprimată în valori numerice ) . Aria cercului . 2. ( Suprafață , teritoriu considerat ca ) zonă de răspândire a unui fenomen , a unui grup de plante sau de animale etc . ÁRIE^3 , arii , s . f . Compoziție muzicală vocală ( cu acompaniament de orchestră , de pian etc . ) care face parte dintr - o operă , operetă

 

ARPENTAJ

ARPENTÁJ , s . n . 1. ( Metodă de ) întocmire a unui plan topografic prin folosirea instrumentelor de măsurat lungimi . 2. Tehnica măsurării pe teren a parcelelor

 

ATMOSFERĂ

ATMOSFÉRĂ , atmosfere , ( 3 ) s . f . 1. Înveliș gazos care înconjoară pământul ; aer ; spec . aer pe care îl respiră cineva . 2. Masă de gaze și de vapori aflată într - un spațiu în care au loc reacții chimice . 3. Unitate de măsură a presiunii

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>