Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru NIVEL
Rezultatele 71 - 80 din aproximativ 171 pentru NIVEL.
GRÍPĂ , gripe , s . f . Boală infecțioasă și contagioasă , de natură virotică , localizată la nivelul aparatului respirator , care se manifestă prin stare generală proastă , febră , inflamația căilor respiratorii superioare , dureri musculare și de cap
HIDROGRÁD , hidrograde , s . n . ( Geogr . ) Unitate de măsură a nivelului apelor curgătoare , egală cu a zecea parte din amplitudinea maximă . - Hidro - +
HIDROGRÁF , - Ă , hidrografi , - e , s . m . , f . și n . 1. S . m . și f . Specialist în hidrografie . 2. S . n . Grafic care indică variația nivelului sau debitului unui curs de apă , egală cu a zecea parte din amplitudinea
HIDROMÉTRU , hidrometre , s . n . 1. Aparat pentru măsurarea densității și a vitezei de curgere a lichidelor . 2. Manometru metalic cu scara gradată în unități de coloană de apă , cu care se măsoară nivelul unui curs de
IDIOȚÍE , idioții , s . f . 1. Debilitate mintală congenitală maximă , caracterizată prin incapacitatea însușirii vorbirii și a deprinderilor elementare , nivelul intelectual neatingând pe cel al unui copil normal , de doi ani ; idioțenie ( 2 ) . 2. Idioțenie ( 1 ) . [ Pr . : - di -
ILEOSTOMÍE , ileostomii , s . f . ( Med . ) Operație prin care se realizează un anus contra naturii la nivelul ileonului . [ Pr . : - le -
IMBECILITÁTE , imbecilități , ( 2 ) s . f . 1. Deficiență mintală gravă , caracterizată prin incapacitatea de a depăși nivelul intelectual al vârstei preșcolare ; idioțenie , tâmpenie . 2. Comportare sau vorbă de imbecil sau de om necugetat ; prostie , inepție ,
IMPÓSTĂ , imposte , s . f . Bloc de piatră care se află ieșit în afară față de nivelul zidăriei , servind de obicei ca sprijin pentru o boltă , un arc
INDEXÁT , - Ă , indexați , - te , adj . 1. ( Despre cuvinte , autori etc . ) Care a fost introdus într - un index . 2. ( Despre salarii ) Care a fost corelat cu nivelul creșterii
INDUSTRIALÍSM s . n . 1. Orientare în gândirea economică care preconizează dezvoltarea industriei și ridicarea acesteia la nivelul de ramură principală a economiei . 2. Teorie economică care acordă preponderență industriei în activitatea economică . [ Pr . : - tri -
INTEROCEPTÍV , - Ă , interoceptivi , - e , adj . ( Biol . ; despre senzații ) Care ia naștere în urma acțiunii impulsurilor de la nivelul organelor