Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PLĂCEA

 Rezultatele 71 - 80 din aproximativ 214 pentru PLĂCEA.

DRIBLER

DRIBLÉR , - Ă , dribleri , - e , s . m . și f . Jucător într - o echipă sportivă care driblează cu succes ori căruia îi place să

 

ELEGANT

ELEGÁNT , - Ă , eleganți , - te , adj . 1. ( Despre îmbrăcăminte ) Făcut cu gust , frumos ; ( despre oameni ) care se distinge prin armonia și bunul gust al îmbrăcămintei . 2. ( Adesea adverbial ) Care se deosebește prin armonia formei , prin îmbinarea plăcută a elementelor , printr - o sobrietate plină de

 

EUFONIE

EUFONÍE , eufonii , s . f . Succesiune armonioasă de vocale și de consoane , care are drept efect o impresie acustică plăcută . [ Pr . : e -

 

EXPONOMETRU

EXPONOMÉTRU , exponometre , s . n . Instrument folosit pentru stabilirea duratei corecte de expunere la lumină a unui film sau a unei placi

 

FAVORIT

FAVORÍT , - Ă , favoriți , - te , adj . , subst . I. Adj . Care este preferat de cineva , pe care cineva îl place mai mult . Mâncare favorită . II. S . m . și f . 1. Persoană iubită sau prețuită cu predilecție de cineva . 2. Participant la o competiție , la un concurs , considerat cu cele mai mari șanse de reușită . III. S . m . ( Mai ales la pl . ) Barbă care încadrează de o parte și de alta obrazul , lăsând bărbia liberă . [ Pl . și : ( III , n . )

 

FERMECĂTOR

FERMECĂTÓR , - OÁRE , fermecători , - oare , adj . 1. Care place , farmecă , încântă ; încântător , desfătător . 2. ( În basme și în superstiții ; adesea substantivat ) Care face farmece , care vrăjește . [ Var . : ( pop . ) fărmăcătór , - oáre adj . ] - Fermeca + suf . -

 

FILIMICĂ

FILIMÍCĂ s . f . Plantă erbacee decorativă și medicinală , cu miros plăcut și puternic , cu flori galbene - aurii sau galbene - roșietice ( Calendula officinalis ) . - Et .

 

FIN

FIN ^2 , - Ă , fini , - e , s . m . și f . Persoană considerată în raport cu nașii săi ( de botez sau de cununie ) . FIN ^1 , - Ă , fini , - e , adj . 1. Care este foarte mic ; ( mic și ) delicat , plăcut la aspect , gingaș . 2. De ( cea mai ) bună calitate ( în ce privește materialul și execuția ) . 3. Fig . ( Despre idei , gânduri ) Subtil , ingenios ; ( despre organe de simț sau simțuri ) care percepe cele mai mici nuanțe ; ager ,

 

FINEȚE

FINÉȚE , finețuri , ( 2 , rar ) s . f . 1. Însușire a ceea ce este fin ^1 , delicat , plăcut la aspect , foarte subțire sau de foarte bună calitate . 2. Fig . Subtilitate ,

 

FISTIC

FISTÍC s . m . 1. Arbore din țările calde cu flori mici de culoare verde și cu fructe conținând sâmburi comestibili ( Pistacia vera ) . 2. Fruct al fisticului ( l ) , cu sâmburele verde , uleios și plăcut la gust . [ Var . : ( 2 ) fâst ? c s .

 

FLECAR

FLECÁR , - Ă , flecari , - e , s . m . și f . Persoană căreia îi place să vorbească multe , să spună fleacuri ^1 ; limbut , guraliv , palavragiu . - Fleac ^1 + suf . -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>