Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PLATĂ
Rezultatele 71 - 80 din aproximativ 124 pentru PLATĂ.
MISITÍE , misitii , s . f . Ocupația misitului ; plată pentru serviciile misitului . - Misit + suf . -
MORATÓRIU , - IE , moratorii , s . n . , adj . 1. S . n . Amânare pe o anumită perioadă a plății datoriilor unui debitor , acordată de o instanță judecătorească înainte sau după ajungerea lui în stare de faliment ; amânare a plății datoriilor publice și particulare scadente , stabilită prin lege , pe un anumit timp . 2. Adj . Care ține de moratoriu ( 1 ) , privitor la un moratoriu ; care acordă un termen de plată (
NĂIMÍT , - Ă , năimiți , - te , s . m . și f . , adj . ( Înv . și pop . ) 1. S . m . și f . , adj . ( Persoană ) angajată cu plată pentru a efectua o muncă ( temporară ) . 2. Adj . Care este dat sau luat cu chirie . [ Pr . : nă - i - ] - V.
NEPLÁTĂ s . f . Faptul de a nu achita la timp o obligație bănească . - Ne - +
NESCRÍPTIC , nescriptice , adj . Fond nescriptic ( în sintagma ) = fond destinat pentru plata personalului angajat în afara schemei ( și temporar ) într - o întreprindere sau într - o instituție . - Ne - +
NUMERÁR s . n . Valoare bănească în monede sau în hârtie - monedă , care poate servi direct pentru plată ; bani lichizi , bani
ONORÁRIU , onorarii , s . n . Plată , retribuție dată unui intelectual ( avocat , medic etc . liber - profesionist ) pentru un serviciu prestat în sfera ocupațiilor sale . ( Var . : onorár s .
... OSTRACODÉRM , ostracodermi , s . m . ( La pl . ) Subclasă de vertebrate fosile cu corpul plat sau în formă de fus , acoperit de plăci și de solzi , care trăiau în mările paleozoice ; ( la sg . ) animal care face parte din această subclasă ...
PALÉTĂ , palete , s . f . 1. Placă de lemn , de porțelan etc . , prevăzută cu o deschizătură pentru a putea fi ținută cu mâna , pe care pictorii își întind și își amestecă vopselele când lucrează . 2. Lopățică rotundă sau ovală de lemn , de obicei acoperită cu cauciuc sau cu plută , cu care se lovește mingea în tenisul de masă . 3. Piesă ( plată ) de forme variate , folosită ca suport , ca unealtă de presat , de netezit etc . sau la diferite mecanisme și
PATÉNTĂ , patente , s . f . 1. Drept exclusiv pe care îl are un inventator de a pune în fabricație și în vânzare produsul invenției sale ; act , diplomă prin care se acordă acest drept ; brevet de invenție . 2. ( Înv . ) Impozit anual plătit de negustori și de liberii - profesioniști ; act prin care se confirma plata acestui impozit și dreptul de exercitare a comerțului sau a profesiunii libere . [ Var . : patént s .
PATENTÁ , patentez , vb . I . Tranz . 1. A acorda ( cuiva ) o patentă ( 1 ) ; a breveta o invenție . 2. ( Înv . ) A supune pe cineva la plata unei patente ( 2 ) . 3. ( Tehn . ) A aplica unei sârme de oțel un tratament termic pentru a - i asigura o rezistență mai