Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PUTERNICĂ

 Rezultatele 71 - 80 din aproximativ 374 pentru PUTERNICĂ.

BUBUI

... búbuie , vb . IV. Intranz . ( Despre tunete ; p . ext . despre arme de foc sau alte surse de zgomot ) A produce un zgomot înfundat și puternic

 

BUBUIT

... BUBUÍT s . n . Faptul de a bubui ; zgomot înfundat și puternic

 

BUFEU

BUFÉU , bufeuri , s . n . Răbufnire subită , puternică și trecătoare de febră , puls accelerat , palpitații , enervare , stare de rău etc . , provocate de diverse tulburări

 

BULDOZER

BULDÓZER , buldozere , s . n . 1. Mașină alcătuită dintr - un tractor pe șenile , prevăzut în față cu o lamă puternică , folosită pentru săparea și nivelarea terenurilor , pentru transportarea pe distanțe mici a pământului , deszăpezirea șoselelor , etc . 2. Presă orizontală de matrițat și de îndoit la

 

BUN

... priceput ; p . ext . dibaci , abil , iscusit . V. Adj . 1. Folositor , util ; avantajos , rentabil . 2. ( În basme și superstiții ) Prevestitor de bine . VI. Adj . 1. Zdravăn , puternic , strașnic . 2. Întreg , plin ; deplin ; p . ext . mai mult decât . . . , și mai bine . 3. ( În expr . ) Într - o bună zi ( sau dimineață ) = cândva , odată ; pe ...

 

CAPĂ

... pentru a preîntâmpina accidentele . 3. ( Mar . ) Orientare a unei nave pentru a rezista unui timp neprielnic , cu vânt foarte puternic

 

CARACATIȚĂ

CARACÁTIȚĂ , caracatițe , s . f . Animal marin din încrengătura moluștelor , cu corpul rotund , în formă de sac și cu opt brațe puternice , prevăzute cu ventuze ( Octopus

 

CARNOTIT

... CARNOTÍT s . n . Mineral de uraniu și vanadiu , puternic

 

CATERPILAR

... CATERPILÁR , caterpilare , s . n . Tip de tractor puternic

 

CEAPĂ

... CEÁPĂ , cepe , s . f . 1. Plantă erbacee legumicolă , bienală , din familia liliaceelor , comestibilă , cu miros puternic , specific , cu tulpina aeriană dreaptă , cilindrică și verde și cu cea subterană în formă de bulb , cu frunze cilindrice și cu flori albe numeroase , dispuse ...

 

CHEIE

CHÉIE , chei , s . f . 1. Obiect de metal care servește la încuierea sau descuierea unei broaște sau a unui lacăt . 2. Fig . Procedeu prin care se poate explica sau dezlega ceva ; explicație , dezlegare . 3. Unealtă de metal cu care se strâng sau se desfac șuruburile sau piulițele . 4. ( Muz . ) Semn convențional pus la începutul portativului , pentru a indica poziția unei note de o anumită înălțime , și , prin aceasta , a tuturor celorlalte note . Cheia sol . 5. ( La pl . ) Vale îngustă , lipsită de albie majoră , între doi pereți înalți și abrupți , acolo unde apa râului , întâlnind roci compacte , exercită o puternică eroziune în adâncime . Cheile Turzii . 6. ( În sintagma ) Cheie de boltă ( sau de arc ) = bolțar , de obicei decorat , situat în punctul cel mai înalt al unei bolți sau al unui arc , având rolul de a încheia construcția și de a susține celelalte bolțare ; fig . element de bază care explică sau dezleagă o problemă ;

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>