Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ROMÂNĂ

 Rezultatele 71 - 80 din aproximativ 116 pentru ROMÂNĂ.

P

P s . m . invar . A nouăsprezecea literă a alfabetului limbii române ; sunet notat cu această literă ( consoană oclusivă bilabială surdă ( 2 ) ) . [ Pr . :

 

PAHARNIC

PAHÁRNIC , paharnici , s . m . ( În evul mediu , în Țara Românească și în Moldova ) Titlu dat boierului de la curtea domnilor români care avea grijă de băutura domnului , iar în împrejurări deosebite sau la sărbători îl servea personal pe domn , gustând băutura înaintea acestuia pentru a se convinge că nu este otrăvită ; boier care avea acest titlu ;

 

PAN

PAN ^2 , pani , s . m . Denumire dată ( în evul mediu ) nobililor polonezi sau , p . gener . , marilor boieri români ; persoană care purta acest titlu . PAN ^1 - Element de compunere care înseamnă " tot " , " întreg " și care servește la formarea unor substantive și a unor

 

PANROMÂNISM

PANROMÂNÍSM s . n . Concepție politică prin care se preconizează unirea tuturor românilor într - un singur stat . - Pan ^1 - +

 

PEȘCHEȘ

PEȘCHÉȘ , peșcheșuri , s . n . 1. ( Înv . , pop . și fam . ) Plocon , dar , cadou . 2. Spec . Dar anual , în bani sau în natură , pe oare domnii țărilor române îl ofereau Porții Otomane ( împreună cu haraciul ) ; p . ext . haraci ; ( la pl . ) bunurile din care consta acest

 

PERPER

PÉRPER , perperi , s . m . Monedă bizantină de aur , care a circulat ( bătută cu stemă proprie ) și în țările române , în sec . XIV -

 

PIASTRU

PIÁSTRU , piaștri , s . m . Monedă ( turcească ) de argint , a cărei valoare a variat în decursul timpului și care a circulat și în țările române . [ Pr . : pi -

 

PITĂREL

PITĂRÉL , pitărei , s . m . Titlu în ierarhia boierească a țărilor române , mai mic decât acela al pitarului ; boier care avea acest titlu . - Pitar + suf . -

 

PIVNICERIT

PIVNICERÍT s . n . 1. Dare care se plătea în țările române , în epoca feudală , de către producătorii de vinuri . 2. Dreptul de a încasa pivniceritul ( 1 ) . - Pivnicer + suf . -

 

PLOCON

PLOCÓN , plocoane , s . n . 1. Dar omagial intrând în obligațiile vasalilor către Poartă sau ale supușilor către curtea domnească sau către stăpânul moșiei ; ( astăzi , fam . ) dar , cadou ( făcut adesea pentru un serviciu , o favoare ) . 2. ( Înv . ) Jertfă , ofrandă . 3. ( Și în sintagma plocon de nume ) Denumire dată , în evul mediu , în țările române , unor dări sau daruri , devenite apoi obligații ale birnicilor . [ Var . : poclón s .

 

PLOSCAR

PLOSCÁR , ploscari , s . m . 1. Persoană care lucrează sau vinde ploști . 2. ( În orânduirea feudală a țărilor române ) Ajutor de paharnic ; cupar . 3. ( Reg . ) Vornicel . 4. Fig . Palavragiu , flecar ; ploscaș . - Ploscă + suf . -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>