Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SOARE
Rezultatele 71 - 80 din aproximativ 140 pentru SOARE.
... de cap , amețeli , greață , delir etc . ( putând duce la moarte ) . 2. Iluminare a unei suprafețe de razele solare . 3. Tratament prin expunere la soare
LUPOÁIE , lupoaie , s . f . 1. ( Înv . și reg . ) Lupoaică . 2. Plantă erbacee parazită , fără clorofilă , cu flori albăstrui sau albe - gălbui , cu frunze mici ca niște solzi , dăunătoare culturilor de floarea - soarelui , porumb , cânepă , tutun etc . , din care își extrage hrana , provocând reducerea recoltelor ( Orobanche ramosa ) . - Lup + suf . -
MÁNĂ s . f . 1. Lichen comestibil care crește pe stânci în forma unor mici ghemuri cenușii , purtate uneori în locuri foarte depărtate , unde cad ca o ploaie ( Lecanora esculenta ) ; p . ext . pâine făcută din acest lichen . 2. Numele mai multor boli ale plantelor cultivate , cauzate de anumite ciuperci parazite . 3. Compus : mană - de - ape = plantă erbacee toxică din familia gramineelor , cu frunze lanceolate și cu flori hermafrodite dispuse în spicule , care crește în preajma apelor și prin mlaștini ( Glyceria aquatica ) . 4. Rouă sau ploaie de vară pe vreme însorită , care are un efect dăunător asupra dezvoltării plantelor ; p . ext . stricăciune provocată de soarele prea fierbinte care apare imediat după
MARÉE , maree , s . f . 1. Mișcare oscilatorie zilnică și alternativă ( de înaintare sau de retragere de la țărm ) a apelor mărilor și oceanelor , datorită atracției Lunii și a
NAMIÁZĂ , namiezi , s . f . ( Pop . ) 1. Amiază . 2. Masa care se ia în jurul amiezei ; prânz . 3. Loc , punct unde ajunge soarele pe cer ( aproximativ ) la amiază ; zenit . [ Var . : ( reg . ) nămiáză s . f . , nămiéz , nămiézi , namiéz s . n . ] - În +
NOÁPTE , nopți , s . f . , adv . I. S . f . 1. Interval de timp cuprins între apusul soarelui și răsăritul lui , când este întuneric . 2. Fig . Lipsă de lumină ; întuneric , întunecime . În pivniță era noapte . 3. Stare de tristețe , de suferință morală , de apăsare . II. Adv . ( în forma noaptea sau nopțile ) În ( tot ) timpul nopții ( I 1 ) ; în fiecare
NUTÁȚIE , nutații , s . f . 1. Mișcare oscilatorie periodică a axei polilor Pământului , determinată de atracția variabilă pe care o exercită Soarele și Luna asupra ecuatorului . 2. ( Fiz . ) Una dintre cele trei componente ale mișcării unui corp rigid care are un punct fix și face să oscileze axa de rotație proprie a corpului , apropiind - o și depărtând - o de axa fixă . 3. Mișcare a unor organe ale plantelor , constând în oscilații laterale și în rotiri ale vârfului organului respectiv în jurul axei
OCHÍ^2 , ochesc , vb . IV . 1. Intranz . A potrivi o armă la ochi pentru ca proiectilul să nimerească ținta ; a fixa linia de ochire a unei arme ; a lua ținta , a ținti . 2. Tranz . A urmări , a fixa cu privirea , a descoperi pe cineva ( printre mai multe persoane ) cu o anumită intenție ; a ( - și ) pune ochii pe cineva . 3. Refl . unipers . ( Reg . , despre întinderi acoperite de zăpadă ) A face din loc în loc pete , ochiuri ( negre sau de verdeață ) prin topirea zăpezii . ÓCHI^1 , ochi , ( I , II 4 , 7 , 11 , 12 , III ) s . m . ochiuri , ( II 1 , 2 , 3 , 4 , 5 , 6 , 8 , 9 , 10 , 13 ) s . n . I. S . m . 1. Fiecare dintre cele două organe ale vederii , de formă globulară , sticloase , așezate simetric în partea din față a capului omului și a unor animale ; globul împreună cu orbita , pleoapele , genele ; irisul colorat al acestui organ ; organul vederii unui animal sau al unei insecte , indiferent de structura lui . 2. Facultatea de a vedea , simțul văzului , vedere ; privire , uitătură . 3. ( La pl . ) Obraz , ...
OPĂRÍ , opăresc , vb . IV . 1. Tranz . A turna peste ceva un lichid clocotit ( apă , leșie , lapte etc . ) pentru a spăla , a curăța de coajă , a găti etc . 2. Refl . ( Mai ales despre copiii mici ) A face răni și iritații în unele părți ale corpului , mai ales la încheieturi , din cauza transpirației , a urinei etc . 3. Refl . ( Reg . ; despre mălai , făină , plante uscate ) A se încinge , alterându - se . 4. Refl . ( Despre plante ) A se ofili , a se veșteji ( din cauza căldurii ) ; a se măna din cauza soarelui prea fierbinte apărut după
ORB ^1 s . n . ( În sintagma ) Orbul găinilor ( sau găinii ) = numele popular al unei boli de ochi care se manifestă prin imposibilitatea de a vedea seara după apusul soarelui ; p . ext . miopie . ORB ^2 , OÁRBĂ , orbi , oarbe , adj . 1. ( Adesea substantivat ) Lipsit de simțul văzului , care nu vede ( deloc ) . 2. Fig . Care nu admite alte păreri , 3. Fig . Care pare să acționeze fără discernământ ; a cărui rațiune e întunecată , tulburată de o pasiune , lipsit de clarviziune ; p . ext . de temut , fioros . 4. Fig . Lipsit de lumină ; întunecos , întunecat . 5. ( În sintagmele ) Fereastră oarbă sau geam orb = adâncitură în perete , de forma unei ferestre , făcută cu scop arhitectonic . Sobă oarbă = motiv ornamental de forma unei sobe ; sobă care are gura în a doua cameră . Dușumea oarbă = dușumea de scânduri brute așezate distanțat , peste care se montează parchetul . Cartuș orb = cartuș fără proiectil , folosit la exerciții , la parade , la demonstrații etc . Cameră oarbă = cameră fără ferestre , destinată unor scopuri speciale ( în fizică , în medicină etc . ) . Puț orb = puț de mină care nu are ieșire directă la
ORIÉNT s . n . Unul dintre cele patru puncte cardinale , situat în direcția în care răsare soarele ; răsărit , est ; p . ext . spațiul geografic situat la est față de un punct de referință ( îndeosebi Asia și estul Africii ) ; nume generic pentru țările sau popoarele din acest spațiu . [ Pr . : - ri -