Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru TRĂSĂTURĂ
Rezultatele 71 - 80 din aproximativ 89 pentru TRĂSĂTURĂ.
PREFIGURÁ , prefigurez , vb . I . Tranz . ( Livr . ) A prezenta , a schița ceva în linii mari , înainte de realizare , de aplicare ; a avea sau a sugera toate trăsăturile unui lucru , ale unui fenomen etc .
PROVINCIALIZÁ , provincializez , vb . I . Refl . și tranz . A căpăta sau a face să capete trăsături specifice provincialilor ( 1 ) . [ Pr . : - ci - a - ] - Provincial + suf . -
PROVINCIALIZÁT , - Ă , provincializați , - te , adj . Care a dobândit trăsături specifice provincialilor ( 1 ) . - V.
SEM , seme , s . n . ( Lingv . ) Fiecare dintre trăsăturile semantice pertinente care intră în alcătuirea unui
SEMĂNÁ^1 , sémăn , vb . I . Tranz . 1. A pune sau a arunca sămânța în pământul pregătit în prealabil , pentru a o face să încolțească și să răsară ; a însămânța . 2. A pune din loc în loc ; a presăra , a împrăștia , a risipi . 3. Fig . A răspândi , a propaga idei , cunoștințe , vrajbă etc . SEMĂNÁ^2 , sémăn , vb . I . Intranz . 1. A avea trăsături , calități , defecte comune cu altcineva sau cu altceva ; a se asemui , a se asemăna . 2. A părea , a arăta , a face impresia
... arată , ceea ce indică ceva . 2. Gest , mișcare care exprimă un gând , o intenție , o stare sufletească sau sugerează cuiva o acțiune . 3. Notă specifică , trăsătură distinctivă după care se recunoaște un lucru , o ființă ; semnalment ; însemnare făcută pe un lucru sau pe un animal cu scopul de a - l ...
... același tip . 5. Complex de straturi care s - au depus în timpul unei epoci geologice . 6. Grup de sunete sau de foneme caracterizate printr - o trăsătură
SINGULÁR , - Ă , singulari , - e , adj . 1. ( Gram . ; în sintagmele ) Număr singular ( și substantivat , n . ) = categorie gramaticală care indică un singur exemplar dintr - o categorie de ființe , de obiecte etc . Persoana întâi ( sau a doua , a treia ) singular = persoană gramaticală care indică numărul singular ( 1 ) . 2. Care aparține sau este caracteristic unui singur sau unui anumit exemplar dintr - o categorie , care se referă la un singur sau la un anumit exemplar dintr - o categorie ; individual ; care se deosebește de alți indivizi , de alte fenomene etc . din aceeași categorie prin anumite trăsături distincte , individuale ; care iese din comun în raport cu ceilalți indivizi , celelalte fenomene etc . din aceeași categorie ; care este singur , izolat printre sau față de indivizii din aceeași categorie ; care ocupă un loc aparte în cadrul aceleiași categorii ; deosebit , aparte , neobișnuit ; p . ext . ciudat , bizar ,
... și refl . A scoate sau a ieși în evidență ; a ( se ) deosebi , a ( se ) distinge printr - o trăsătură
SPECIÁL , - Ă , speciali , - e , adj . Care se deosebește de alte lucruri asemănătoare prin trăsături care îi sunt proprii ; care se află numai la un lucru sau la o anumită categorie de lucruri ; ( adesea adverbial ) care este făcut , destinat , rezervat pentru a corespunde unui anumit scop ; p . ext . ieșit din comun , deosebit de bun , de valoros ;
SPECIALIZÁ , specializez , vb . I . 1. Refl . A se consacra studiului și aplicării unei anumite ramuri din știință , din tehnică etc ; a deveni specialist . 2. Tranz . A face să capete trăsături specifice , a imprima caractere speciale . 3. Tranz . și refl . A ( se ) limita la fabricarea anumitor produse . [ Pr . : - ci -