Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru U

 Rezultatele 71 - 80 din aproximativ 1236 pentru U.

ÎNSCĂUNAT

... adj . Care s - a urcat pe tron ; care a primit demnitatea de arhiereu ; p . gener . ajuns la putere , instaurat . [ Pr . : - scă - u

 

ÎNTRAURI

... ÎNTRAURÍ , întrauresc , vb . IV . Tranz . ( Înv . și pop . ) A auri . [ Pr . : - tra - u

 

ÎNTRAURIT

... ÎNTRAURÍT , - Ă , întrauriți , - te , adj . ( Rar ) De aur ; aurit . [ Pr . : - tra - u

 

ȘEULIȚĂ

... ȘEULÍȚĂ , șeulițe , s . f . ( Pop . ) Șeluță . [ Pr . : șe - u

 

ȚINTAURĂ

... ȚINTÁURĂ , țintaure , s . f . Plantă erbacee medicinală cu flori roșii sau albe , cu fructul o capsulă ( Centarium umbellatum ) . [ Pr . : - ta - u

 

ȚIUI

... 1. A produce un sunet prelung , ascuțit , cu rezonanță metalică . 2. ( Despre păsări ) A scoate sunete prelungi ( și stridente ) . [ Pr . : ți - u

 

ȚIUIT

... ȚIUÍT , țiuituri , s . n . Faptul de a țiui ; sunet prelung și ascuțit ; țiuitură . [ Pr . : ți - u

 

ȚIUITOR

... ȚIUITÓR , - OÁRE , țiuitori , - oare , adj . , s . f . 1. Adj . Care țiuie . 2. S . f . ( Rar ) Fluier . [ Pr . : ți - u

 

ȚIUITURĂ

... ȚIUITÚRĂ , țiuituri , s . f . Țiuit . [ Pr . : ți - u

 

AȘCHIUȚĂ

... AȘCHIÚȚĂ , așchiuțe , s . f . Diminutiv al lui așchie ; așchioară . [ Pr . : - chi - u

 

ABLAȚIUNE

... etc . 3. Fenomen fizic prin care un corp care străbate atmosfera cu mare viteză pierde din substanță , devenind incandescent prin frecarea cu aerul . [ Pr . : - ți - u

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>