Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru URÂȚI

 Rezultatele 71 - 80 din aproximativ 100 pentru URÂȚI.

ORIBIL

ORÍBIL , - Ă , oribili , - e , adj . Care inspiră oroare , dezgust ; foarte urât , îngrozitor , hidos ,

 

PĂDUCHERNIȚĂ

PĂDUCHÉRNIȚĂ , păduchernițe , s . f . 1. ( Depr . ) Locuință în care mișună păduchii ( 1 ) ; p . ext . locuință murdară , sărăcăcioasă . 2. Plantă erbacee din familia cruciferelor , cu miros urât , cu flori fără petale , întrebuințată la țară pentru stârpirea ploșnițelor ( Lepidium ruderale ) . [ Pl . și : păducherniți ] - Păduche + suf . -

 

PACEAURĂ

PACEAÚRĂ , paceaure , s . f . 1. Cârpă ( de șters praful , de spălat vasele , podelele etc . ) . 2. ( Fam . ) Epitet depreciativ dat unei femei ușuratice , proaste , urâte , murdare , rele etc . [ Acc . și : paceáură . - Pr . : - cea - u - . - Var . : paceavúră s .

 

PESTILENȚIAL

PESTILENȚIÁL , - Ă , pestilențiali , - e , adj . 1. Care are caracteristicile unei boli molipsitoare ( ca pesta ) ; care răspândește o boală molipsitoare ( ca pesta ) ; contagios . Boală pestilențială . 2. Fig . ( Despre mirosuri ) Urât , infect , scârbos , nesuferit , dezgustător ; p . ext . ( despre unele lucruri ) care răspândește un astfel de miros . [ Pr . : - ți -

 

PIZMUI

... PIZMUÍ , pizmuiesc , vb . IV . Tranz . A avea pizmă , a invidia pe cineva ; p . ext . a dușmăni , a urî

 

PIZMUIT

PIZMUÍT , - Ă , pizmuiți , - te , adj . Invidiat ; p . ext . dușmănit , urât . - V.

 

PLICTISEALĂ

PLICTISEÁLĂ , plictiseli , s . f . 1. Stare sufletească apăsătoare , ușoară depresiune morală provocată de singurătate , de lipsa de ocupație sau de o ocupație neatrăgătoare , de monotonie etc . ; gol sufletesc , urât , plictis . 2. Enervare , necaz , supărare . - Plictisi + suf . -

 

PLICTISI

PLICTISÍ , plictisesc , vb . IV . 1. Refl . A suferi , a fi cuprins de plictiseală , a avea un gol sufletesc ; a - i fi urât , a lâncezi . 2. Tranz . A supăra , a enerva , a irita , a

 

PLOȘNIȚĂ

PLÓȘNIȚĂ , ploșnițe , s . f . Insectă parazită , de culoare roșie , cu corpul turtit și cu miros urât caracteristic , care trăiește prin crăpăturile pereților sau ale mobilelor și se hrănește cu sângele omului ; păduche - de - lemn , stelniță , polușcă ( Cimex

 

POCI

POCÍ , pocesc , vb . IV . 1. Tranz . și refl . A ( - și ) schimba în rău înfățișarea sau forma ; a ( se ) urâți , a ( se ) strâmba , a ( se ) schimonosi . 2. Tranz . ( În credințele populare ) A desfigura , a sluți ; spec . a deochea . 3. Tranz . ( Rar ) A meni cuiva ceva rău , a

 

POGAN

POGÁN , - Ă , pogani , - e , adj . ( Reg . ) 1. ( Despre ființe ) Mare , voinic , vânjos . 2. ( Despre stări , acțiuni ) Intens , în toi ; strașnic , grozav . 3. ( Despre oameni ) Urât , slut ,

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>