Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru AFLAT
Rezultatele 701 - 710 din aproximativ 800 pentru AFLAT.
SUBIÉCT , subiecte , s . n . 1. Totalitatea acțiunilor , evenimentelor ( prezentate într - o anumită succesiune ) care alcătuiesc conținutul unei opere literare , cinematografice etc . 2. ( Lingv . ) Partea principală a propoziției care arată cine săvârșește acțiunea exprimată de predicatul verbal la diateza activă sau reflexivă , cine suferă acțiunea când predicatul verbal este la diateza pasivă sau cui i se atribuie o însușire ori o caracteristică exprimată de numele predicativ în cazul predicatului nominal . 3. Ființă aflată sub observație , supusă anchetei , experimentului etc . ; individ care prezintă anumite caracteristici . 4. ( În sintagmele ) Subiect de drepturi = persoană care , în cadrul raporturilor juridice , are drepturi și obligații . Subiect impozabil = persoană fizică sau juridică obligată prin lege să plătească un anumit impozit către stat . 5. ( Log . ) Termen al unor judecăți , reprezentând noțiunea ce desemnează obiectul gândirii despre care se afirmă sau se neagă însușirea exprimată de
SUBIECTÍV , - Ă , subiectivi , - e , adj . 1. ( Fil . ) Care consideră că baza a tot ce există este conștiința individuală ; care neagă faptul că îndărătul senzațiilor se află obiectele reale , independente de om . Idealism subiectiv . 2. Care are un caracter personal , care se petrece în conștiința cuiva ; care , într - o judecată , acțiune etc . , ține seamă numai de sentimentele , de pornirile și de ideile sale ;
SUBLÍM , - Ă , sublimi , - e , adj . , s . n . 1. Adj . Care se ridică sau se află la o mare înălțime în ierarhia valorilor ( morale , estetice , intelectuale ) , la cel mai înalt grad de desăvârșire , de frumusețe ; măreț , superb , înălțător , minunat . Sublima Poartă = guvernul sultanului în vechiul Imperiu Otoman ; Poarta Otomană . 2. S . n . Forma cea mai înaltă a perfecțiunii ( în estetică , artă ) ;
SUBLINGUÁL , - Ă , sublinguali , - e , adj . ( Anat . ) Care se află sub limbă . [ Pr . : - gu -
SUBMANDIBULÁR , - Ă , submandibulari , - e , adj . ( Anat . ; despre glande salivare și ganglioni ) Care se află sub mandibulă . - Sub ^1 - +
SUBMERSIÚNE , submersiuni , s . f . 1. Cufundare totală a unui corp sub suprafața unui lichid . 2. Adâncime la care se află cufundat un corp sub nivelul suprafeței unui lichid . 3. Metodă de irigație ( folosită mai ales în cultivarea orezului ) care constă în acoperirea solului cu un strat de apă care stagnează un timp limitat . [ Pr . : - si -
SUBORBITÁL , - Ă , suborbitali , - e , adj . Care se află sau are loc sub orbita cerească . - Sub ^1 - +
SUBÓRDIN , subordine , s . n . 1. Subdiviziune a unui ordin în sistematica științelor naturii . 2. ( În loc . adj . și adv . ) în subordine sau în subordinele cuiva = ( aflat ) într - un raport de subordonare față de cineva sau de ceva . - Sub ^1 - + ordin ( după fr . sous -
SUBORDONÁT , - Ă , subordonați , - te , adj . Dependent de cineva sau de ceva , aflat într - o relație de
SUBPĂMÂNTEÁN , - Ă , subpământeni , - e , adj . Care se află în pământ , sub nivelul solului ;
SUBRĂCÍT , - Ă , subrăciți , - te , adj . ( Fiz . ; despre substanțe ) Care se află în stare de subrăcire . - Sub ^1 - + răcire . Cf . fr . %sous -