Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CARACTER

 Rezultatele 741 - 750 din aproximativ 790 pentru CARACTER.

TIRANIE

TIRANÍE , tiranii , s . f . 1. Formă de conducere politică în Grecia antică ; p . gener . conducere politică , guvernare despotică sau obținută prin uzurpare . 2. Caracterul a ceea ce este

 

TITULAR

... TITULÁR , - Ă , titulari , - e , adj . , s . m . și f . 1. ( Persoană ) care ocupă un post , îndeplinește o funcție etc . cu caracter de permanență , pe baza unei numiri făcute după formele legale . 2. ( Persoană ) care apare ca erou principal , care dă titlul unei opere artistice , care interpretează ...

 

TOVAL

... cal , de culoare naturală , tăbăcită cu substanțe vegetale ori sintetice , din care se confecționează încălțăminte rezistentă . 2. Fig . ( Fam . ) Obraz ( gros ) al unei persoane ( fără caracter

 

TRADUCTOR

TRADUCTÓR , traductoare , s . n . Dispozitiv , sistem tehnic care stabilește o corespondență între valorile unei mărimi specifice acestui sistem și valorile unei mărimi de altă natură , specifice altui sistem , utilizat în tehnică , electricitate și telecomunicații ; spec . aparat folosit în telegrafie pentru a traduce combinațiile de semnale electrice primite în caracterele tipografice

 

TRAGIC

... TRÁGIC , - Ă , tragici , - ce , adj . , s . m . 1. Adj . Care aparține tragediei , care se referă la tragedie , cu caracter

 

TRAGISM

... TRAGÍSM s . n . Caracter

 

TRANSCENDENTALITATE

... TRANSCENDENTALITÁTE s . f . ( Rar ) Caracter

 

TRANSCENDENTALIZA

... TRANSCENDENTALIZÁ , transcendentalizez , vb . I . Tranz . ( Rar ) A atribui caracter

 

TRANSFIGURA

TRANSFIGURÁ , transfigurez , vb . I . Tranz . și refl . A ( - și ) schimba ( în mod esențial ) expresia , înfățișarea , forma , conținutul , caracterul , natura , starea de spirit ; p . ext . a ( se )

 

TRANZIȚIONAL

... TRANZIȚIONÁL , - Ă , tranziționali , - e , adj . ( Livr . ) Cu caracter

 

TRANZIENȚĂ

TRANZIÉNȚĂ s . f . 1. ( Livr . ) Caracterul a ceea ce este trecător , tranzient ( 2 ) ; efemeritate . 2. ( Fil . ) Devenire continuă a realității ce impune o permanentă adaptare a omului la mutațiile intervenite . [ Pr . : - zi - en - - Scris și : transiență ] - După engl .

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>