Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DAM
Rezultatele 771 - 780 din aproximativ 2006 pentru DAM.
DISIMULÁ , disimulez , vb . I . Tranz . A ascunde adevărata față a unui lucru , a unei situații etc . ( dându - i o aparență înșelătoare ) ; a camufla , a
DISPENSATÓR , - OÁRE , dispensatori , - oare , adj . ( Rar ) Care distribuie , care dă fiecăruia partea
DISPONÍBIL , - Ă , disponibili , - e , adj . , s . n . 1. Adj . De care se poate dispune , care nu are ( momentan ) o destinație precisă , care stă la dispoziție pentru a fi utilizat . 2. S . n . Bani sau alte bunuri de care o instituție , o întreprindere , o persoană etc . poate dispune , la un moment dat , fără a afecta restul cheltuielilor sau
DISPOZITÍV , dispozitive , s . n . 1. Ansamblu de piese legate între ele într - un anumit fel ( de obicei imobil ) și care îndeplinește o funcție bine determinată într - un sistem tehnic . 2. Dispunerea pe teren a trupelor în vederea unei acțiuni de luptă sau a unei deplasări ; p . ext . ( concr . ) trupele astfel dispuse pe teren ( împreună cu zona în care se află ) . 3. Parte finală a unei hotărâri judecătorești , în care se arată soluția dată litigiului ( și unele dispoziții
DISPUTÁT , - Ă , disputați , - te , adj . Care dă naștere la discuții vii , controversate . Problemă disputată . V.
DISTRIBUÍ , distríbui , vb . IV . Tranz . A împărți ceva în mai multe locuri sau la mai multe persoane , dând fiecăreia una sau mai multe părți ; a
DOCTORÁT , doctorate , s . n . Stagiu de calificare științifică superioară , efectuat după terminarea studiilor universitare , în vederea obținerii titlului de doctor ( 2 ) ; examen final , de susținere a unei lucrări , dat pentru obținerea acestui titlu ; titlu de doctor ( 2 ) obținut în urma acestui
DOCUMENTARÍST , - Ă , documentariști , - ste , s . m . și f . 1. Persoană care are funcția de a face documentarea științifică într - o problemă dată ; funcție ocupată de această persoană . 2. Autor de filme
DOMÉNIU , domenii , s . n . 1. Proprietate funciară feudală întinsă , care a stat la baza societății medievale în Europa Apuseană . 2. Sector al unei științe , al unei arte ; sferă de activitate . 3. ( Mat . ) Mulțime de puncte situate pe o dreaptă , pe o suprafață , în spațiu , caracterizată prin aceea că pentru fiecare punct există o vecinătate a lui cuprinsă în mulțime și prin faptul că oricare pereche de puncte din mulțime se pot uni printr - o linie poligonală cuprinsă în acea mulțime . 4. ( Fiz . ) Interval de valori pentru care poate fi folosit un instrument dat de
DOMINIÓN , dominioane , s . n . Nume mai vechi dat statelor din afara insulelor britanice care fac parte din Imperiul Britanic , având statut de suveranitate și egalitate în drepturi cu metropola . [ Pr . : - ni -
DÓTĂ , dote , s . f . Bun material dat ( cu forme legale ) unei fete când se mărită ;