Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎNDEPLINIT

 Rezultatele 81 - 90 din aproximativ 136 pentru ÎNDEPLINIT.

NEFUNCȚIONAL

NEFUNCȚIONÁL , - Ă , nefuncționali , - e , adj . 1. Care nu este funcțional . 2. Care nu îndeplinește condițiile pentru a

 

NEGLIJENT

NEGLIJÉNT , - Ă , neglijenți , - te , adj . 1. Care nu - și îndeplinește îndatoririle cu destulă grijă ; indolent , nepăsător . 2. Care nu se îngrijește de ținuta sa , care are o ținută dezordonată , murdară etc . ; neîngrijit . 3. ( Despre acțiuni , atitudini etc . ale oamenilor ) Care denotă lipsă de atenție , de grijă , de interes ( față de ceva , de cineva sau de

 

NEINSTRUIT

NEINSTRUÍT , - Ă , neinstruiți , - te , adj . 1. Care nu a urmat o formă de învățământ pentru a se instrui , care nu posedă cunoștințe temeinice ( în general ) . 2. ( Despre ostași ) Care nu și - a îndeplinit stagiul militar ( deși a împlinit vârsta legală ) . - Ne - +

 

NELOIAL

NELOIÁL , - Ă , neloiali , - e , adj . Care nu își îndeplinește obligațiile asumate ; nesincer , necinstit . [ Pr . : - lo - ial . - Var . : neloaiál , - ă adj . ] - Ne - +

 

NU

NU adv . I. ( Servește la formarea formei negative a verbului , de obicei precedându - l nemijlocit ) . 1. ( Neagă predicatul și dă întregii propoziții un caracter negativ ) Nu l - am cunoscut niciodată . 2. ( Neagă predicatul , fără a modifica logic caracterul propoziției ) Nu încape nici o îndoială . 3. ( Neagă predicatul în propoziții cu aspect negativ și cu înțeles pozitiv , de obicei interogative sau exclamative ) Nu făcea parte și el dintre noi ? II. ( Neagă altă parte de propoziție decât predicatul ) A plecat repede , nu așa cum a venit . III. ( Modifică sensul cuvântului pe care îl precedă , altul decât predicatul , atenuându - i înțelesul ori dându - i un înțeles contrar ) O casă mare , nu lipsită de eleganță . IV. ( Înlocuiește forma negativă a unui verb enunțat anterior sau dedus , îndeplinind funcția de predicat ) Cine poate oase roade ; cine nu , nici carne moale . V. ( Cu valoare de propoziție independentă cu caracter negativ ) Ai prieteni ? -

 

NUCLEU

NUCLÉU , nuclee , s . n . 1. ( Fiz . ) Particulă centrală a unui atom alcătuită din protoni și neutroni , purtătoare de sarcini electrice pozitive , în care este concentrată aproape toată masa atomului . 2. ( Chim . ) Ciclu de atomi sau ansamblu de cicluri de atomi alipite , care formează scheletul moleculelor unei substanțe și care rămâne neschimbat la toți derivații substanței respective . 3. ( Biol . ) Element constitutiv al celulei organice , de formă sferică sau ovoidală , situat în plasmă , având o structură proprie și îndeplinind funcții însemnate în viața celulei . 4. Fig . Element esențial , central al unui lucru , al unei

 

OBLIGATORIU

OBLIGATÓRIU , - IE , obligatorii , adj . Care trebuie urmat întocmai , care trebuie făcut , îndeplinit ;

 

OLIGOELEMENT

OLIGOELEMÉNT , oligoelemente , s . n . Element care se găsește în organism în cantități foarte mici , îndeplinind , în unele procese biologice , rolul de

 

ONORIFIC

ONORÍFIC , - Ă , onorifici , - ce , adj . 1. ( Despre titluri , distincții etc . ) Care aduce onoruri ; acordat în semn de cinste , de respect , de considerație față de cineva . 2. ( Despre persoane ) Căruia i s - a acordat un titlu ( de onoare ) în semn de respect , de considerație pentru merite deosebite ; care îndeplinește o funcție , o sarcină , fără a fi retribuit ; de onoare . Membru

 

PĂZI

... A pândi , a urmări momentul potrivit , sosirea sau trecerea cuiva . 5. Tranz . ( Înv . și pop . ) A respecta , a îndeplini o poruncă , un angajament etc . 6. Tranz . ( Înv . ) A păstra , a menține ( în aceeași stare ) ; a întreține . [ Imper . sg ...

 

PALATIN

PALATIN ^1 , palatini , s . m . Titlu dat , în evul mediu , în Europa , unui mare demnitar care îndeplinea anumite funcții la curte sau la palatul unui rege sau al unui mare senior ; principe posesor al unui palatinat ; guvernator al unei provincii în Germania sau în Polonia medievală ; vicerege în Ungaria medievală ; persoană care avea unul dintre aceste titluri . PALATIN ^2 , - Ă , palatini , - e , adj . ( Anat . )

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>