Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ASCUȚI

 Rezultatele 81 - 90 din aproximativ 238 pentru ASCUȚI.

CAIC

CAÍC , caice , s . n . 1. Ambarcație îngustă , cu vele , cu două catarge , cu pupa și prora ascuțite , mai înalte decât restul bordajului . 2. Luntre turcească ușoară , lungă și îngustă , încovoiată la

 

CANIN

CANÍN , - Ă , canini , - e , adj . , s . m . 1. Adj . De câine , privitor la câine ; câinesc . Rasă canină . 2. S . m . Fiecare dintre dinții lungi și ascuțiți , așezați între dinții incisivi și premolari , foarte dezvoltați la animalele

 

CANOE

CANÓE , canoe , s . f . 1. Ambarcație ușoară , fără cârmă , construită simetric , cu prora și pupa ascuțite și înălțate , condusă cu ajutorul pagaielor din poziția în genunchi . 2. Ambarcație ușoară folosită în trecut de amerindienii din regiunea Marilor

 

CARNIVOR

CARNIVÓR , - Ă , carnivori , - e , adj . , s . n . 1. Adj . Care se hrănește mai ales cu carne . 2. S . n . ( La pl . ) Ordin din clasa mamiferelor care se hrănesc mai ales cu carne , având carnasiere și canini lungi și ascuțiți ; ( și la sg . ) animal din acest

 

CAZMA

CAZMÁ , cazmale , s . f . 1. Unealtă de săpat pământul , asemănătoare cu lopata , alcătuită dintr - o lamă metalică , ușor concavă , cu muchie ascuțită , fixată la o coadă dreaptă de lemn ; hârleț . 2. ( Reg . ) Târnăcop . 3. Lovituri de cazma ( 1 ,

 

CEGĂ

CÉGĂ , cegi s . f . Pește de apă dulce cu botul lung și ascuțit , având o serie de discuri osoase pe spate și pe laturi ( Acipenser

 

CHELĂLĂI

CHELĂLĂÍ , pers . 3 chel ? lăie , vb . IV. Intranz . ( Despre câini , rar despre alte animale ) A scoate sunete tânguitoare , ascuțite și repetate ; a scheuna . - Formație

 

CHELĂLĂIT

CHELĂLĂÍT^2 , - Ă , chelălăiți , - te , adj . ( Despre lătrat ) Tânguitor , ascuțit și repetat . - V. chelălăi . CHELĂLĂÍT^1 s . n . Chelălăială . - V.

 

CHIȚĂI

CHIȚĂÍ , pers . 3 chíțăie , vb . IV. Intranz . ( Despre șoareci ) A scoate sunete ascuțite , caracteristice speciei . [ Var . : chițăi vb . IV ] - Chiț + suf . -

 

CHIȚĂIT

CHIȚĂÍT s . n . Faptul de a chițăi ; sunet ascuțit specific pe care îl scoate șoarecele . [ Var . : chițcăit s . n . ] - V.

 

CHIȚORAN

CHIȚORÁN , chițorani , s . m . Șoarece mare de câmp , cu botul foarte ascuțit ( Sorex

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>