Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru C

 Rezultatele 81 - 90 din aproximativ 560 pentru C.

CĂLARE

CĂLÁRE adv . ( Adesea adjectival ) încălecat pe cal , pe alt animal sau , p . ext . , pe un

 

CĂLCA

CĂLCÁ , calc , vb . I . I. 1. Intranz . A pune piciorul pe ceva sau pe undeva ; a păși . 2. Tranz . ( Pop . ; despre bărbătușul păsărilor ) A fecunda . 3. Intranz . A intra , a veni undeva , a se abate . 4. Tranz . A cutreiera , a străbate un drum , o regiune etc . 5. Tranz . Fig . A încălca pustiind și prădând . II. Tranz . 1. A strivi , a zdrobi , a nimici cu picioarele . 2. A nu respecta o hotărâre , o lege , o obligație etc . III. Tranz . A netezi îmbrăcămintea sau rufăria cu fierul de

 

CĂLCARE

CĂLCÁRE , călcări , s . f . Faptul de a călca . 1. Nerespectare , violare a unei legi , a unui ordin etc . 2. Abatere , deviere de la un principiu . 3. Atac , năvălire ( în scopul jefuirii ) . - V.

 

CĂLCAT

CĂLCÁT s . n . Acțiunea de a călca ( III ) . - V.

 

CĂLDARE

CĂLDÁRE , căldări , s . f . I. Vas mare tronconic sau cilindric , prevăzut cu o toartă la partea superioară , folosit pentru păstrarea și transportul materialelor lichide , pulverulente sau granuloase ; găleată . II. ( Geogr . ) Depresiune circulară cu versante prăpăstioase în zona munților înalți ; scobitură în albiile apelor curgătoare , la baza unei cascade ;

 

CĂLDICEL

CĂLDICÉL , - ÍCĂ , căldicei , - ele , adj . Diminutiv al lui cald ; căldișor , călduț . Cald + suf . -

 

CĂLDUROS

CĂLDURÓS , - OÁSĂ , călduroși , - oase , adj . 1. Care păstrează căldura . 2. Fig . Însuflețit , plin de căldură ( 5 ) . - Căldură + suf . -

 

CĂLEAP

CĂLEÁP , călepe , s . n . ( Reg . ) Rășchitor mic ; p . ext .

 

CĂLI

CĂLÍ , călesc , vb . IV . I. 1. Tranz . A mări duritatea și rezistența unui metal sau a unui aliaj prin răcire bruscă după o încălzire la temperatură înaltă ; a oțeli . 2. Tranz . și refl . Fig . A ( se ) întări , a ( se ) consolida , a ( se ) oțeli . II. Tranz . A prăji în grăsime un aliment , în special

 

CĂLIBIL

CĂLÍBIL , - Ă , călibili , - e , adj . ( Despre metale ) Care se poate căli ( I 1 ) . - Căli + suf . -

 

CĂLIBILITATE

CĂLIBILITÁTE s . f . Proprietate a unui metal de a putea fi călit ( I 1 ) . - Călibil + suf . -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>