Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CASĂ
Rezultatele 81 - 90 din aproximativ 147 pentru CASĂ.
FOXTERIÉR , foxterieri , s . m . Rasă de câini de casă , rezistenți și iuți , cu urechi scurte , cu picioare drepte , buni vânători de animale mici care trăiesc în vizuini ; fox . [ Pr . : - ri -
FUM fumuri , s . n . I. 1. Suspensie de particule solide într - un mediu gazos , produsă în cursul arderii incomplete a materialelor combustibile ( sau , artificial și intenționat , cu ajutorul unor substanțe chimice ) . 2. Cantitate de fum ( I 1 ) pe care fumătorul o trage dintr - o dată din țigară sau din pipă . 3. ( Înv . ) Gospodărie , considerată ca o grupare în jurul vetrei ; familie , casă . 4. Fig . ( La pl . ) Îngâmfare ; pretenții nejustificate , gărgăuni . II. Canal cotit , în interiorul unei sobe , prin care circulă gazele calde înainte de a ieși pe
FUMĂRÍT s . n . Dare percepută în Țara Românească și în Moldova , în sec . XVII , pe fiecare coș de fum al caselor țărănești , respectiv pe fiecare casă . - Fum + suf . -
GHIMIRLÍE , ghimirlii , s . f . 1. Ferăstrău cu pânza ( II 1 ) îngustă . 2. Casă mică și sărăcăcioasă . [ Var . : ghimerlíe s . f . ] - Et .
GHIVÉCI , ghivece , ( 1 ) ( 2 ) ghiveciuri , s . n . 1. Vas de pământ ars , de material plastic etc . , de formă tronconică , folosit pentru plantarea ( în casă a ) florilor . 2. Mâncare preparată din tot felul de legume , cu sau fără
GOSPODĂRÍE , gospodării , s . f . 1. Totalitatea bunurilor care constituie averea ( imobilă a ) unui locuitor , îndeosebi a unui țăran ( și a familiei sale ) ; casă ^1 . 2. Activitate casnică ( a gospodinei ) ; menaj . 3. ( Ieșit din uz ) Unitate de producție agricolă , de prestări de servicii etc . ( de stat , cooperatistă sau particulară ) . 4. Conducere , administrare a unui bun , a unei instituții ( publice ) etc . ; instituție sau ansamblu de instituții care asigură această conducere , administrare . Gospodărie comunală . - Gospodar + suf . -
... HAIDÚC , haiduci , s . m . 1. Om care , răzvrătindu - se împotriva asupririi , își părăsea casa
HALÁT , halate , s . n . 1. Haină lungă de pânză , de molton etc . care se poartă în timpul lucrului , din motive de igienă sau pentru a proteja îmbrăcămintea . 2. Haină comodă , lungă și largă , care se poartă în
HARABÁIE , hărăbăi , s . f . Casă , încăpere , curte etc . de dimensiuni
HOGEÁG , hogeaguri , s . n . 1. ( Reg . ) Coș ( la o casă ) ; horn , fumar . 2. ( Înv . ; în forma ogeac ) Numele unui corp de trupă ; loc sau local unde stătea acest corp . [ Var . : ogeác s .
HORN , hornuri , s . n . 1. Parte a coșului de fum la o casă , constituită din canalul îngropat în zidărie ( și din porțiunea ieșită în afară prin acoperiș ) ; p . ext . întregul coș de fum al unei case . 2. Partea de deasupra vetrei țărănești prin care trece fumul în pod sau direct afară ; coș ( la clădiri ) . 3. ( Alpinism ) Spațiu îngust dintre doi pereți de stâncă paraleli și înalți . 4. ( Geol . ) Relief cu aspect de piramidă triunghiulară caracteristic regiunilor alpine , care se formează în urma intersectării pereților circurilor