Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CEALALTĂ
Rezultatele 81 - 90 din aproximativ 160 pentru CEALALTĂ.
ÍDE s . f . pl . Nume dat zilei a cincisprezecea din lunile martie , mai , iulie și octombrie și zilei a treisprezecea din celelalte luni din calendarul
INCÚSĂ , incuse , adj . , s . f . ( Medalie , monedă veche ) care are o față în relief , iar cealaltă
INEGALITÁTE , inegalități , s . f . 1. Faptul de a fi inegal , lipsă de egalitate ; neegalitate ; disproporție ; imparitate . 2. Relație matematică între două mărimi sau expresii care arată că una este mai mare sau mai mică decât cealaltă ;
LĂTUNOÁIE , lătunoi , s . f . 1. Gaură , răritură care se produce la marginile pânzei în timpul țesutului manual prin ruperea unor fire din urzeală . 2. Scândură plană pe o parte și convexă pe cealaltă , tăiată de la marginea unui buștean . [ Pl . și : lătunoaie . = Var . : ( 2 ) lătunói s . n . ] - Latură + suf . -
... dintr - un corp care conține mecanismul de încuiere cu cheia și o toartă care se petrece prin două belciuge ( unul prins în partea fixă și celălalt
... LACTÉE adj . Calea Lactee ( În sintagma ) = brâu luminos care se vede noaptea de la un capăt la celălalt
LAVOÁR , lavoare , s . n . 1. Mobilă de toaletă , pe care se află ligheanul și celelalte obiecte necesare pentru spălat . 2. Recipient montat într - o încăpere prevăzută cu o sursă de apă și cu un canal de evacuare , care servește la spălatul curent al oamenilor ; lavabou ,
... de a uni două corpuri , prin care se limitează mobilitatea lor relativă și care permite de obicei transmiterea unor mișcări de la unul la celălalt ; joncțiune . 2. Mijloc de comunicare ( aeriană , telegrafică etc . ) . 3. Piesă , dispozitiv , obiect ( flexibil ) care unește sau fixează două sau mai multe obiecte , cu care este ...
... LÉUCĂ , leuci , s . f . Parte a carului formată dintr - un lemn încovoiat , cu un capăt îmbucat în osie și cu celălalt
MĂSLUÍ , măsluiesc , vb . IV . Tranz . A face semne pe cărțile de joc pentru a le recunoaște sau a le aranja astfel încât să înșele pe ceilalți jucători și să
MAJÚSCUL , - Ă , majusculi , - e , s . f . , adj . ( Literă sau caracter de literă ) care se folosește pentru a scrie inițiala numelor proprii și ale cuvintelor cu care începe o frază , pentru a individualiza un cuvânt într - un text etc . și care diferă de celelalte prin formă și mărime ; ( literă )