Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CONSIDERA

 Rezultatele 81 - 90 din aproximativ 303 pentru CONSIDERA.

COTA

... cursul acțiunilor , titlurilor de creanță etc . ( la bursă ) . 3. Fig . A aprecia , a prețui , a evalua , a considera

 

CRITICISM

... CRITICÍSM s . n . 1. Denumire dată de Kant și de adepții săi propriei lor doctrine filozofice , care considera că orice filozofie și orice cunoaștere trebuie precedată de o " critică " a capacității de cunoaștere însăși . 2. Tendință exagerată de a critica ...

 

CULPABILIZAT

CULPABILIZÁT , - Ă , culpabilizați , - te , adj . Care a fost considerat vinovat . - V.

 

DECADENTISM

DECADENTÍSM s . n . Denumire generică dată tendințelor unor curente literar - artistice de la sfârșitul sec . XIX și începutul sec . XX de către propriii protagoniști , care opun realității o lume a stărilor de spirit subiective , considerată ca singura autentică . V.

 

DECLARA

... ceva prin grai sau în scris ; a spune , a afirma deschis , a face cunoscut . 2. Tranz . A considera , a califica drept . . . ; spec . a pronunța asupra cuiva o sentință judecătorească . A declara pe cineva repetent . 3. Tranz . ( În ...

 

DESCONSIDERA

... DESCONSIDERÁ , desconsíder , vb . I . Tranz . A nu da cuiva considerația , stima , atenția cuvenită ; a disprețui . - Des ^1 - + considera

 

DESEMNA

DESEMNÁ^2 vb . I . v . desena . DESEMNÁ^1 , desemnez , vb . I . Tranz . A indica , a numi o persoană considerând - o cea mai potrivită pentru desfășurarea unei activități , pentru ocuparea unei demnități sau a unei

 

DEVLĂ

DÉVLĂ , devle , s . f . ( Fam . ) Țeasta capului ; căpățână ; p . ext . cap ( considerat de obicei ca sediu al inteligenței ) . - Et .

 

DIAVOL

DIÁVOL , diavoli , s . m . 1. Ființă imaginară considerată drept întruchipare a spiritului rău ; drac , satana , demon , necuratul , aghiuță . 2. Fig . Nume dat unui copil sau , p . ext . unui om vioi , zglobiu , isteț sau obraznic ,

 

DIMINUTIV

DIMINUTÍV , - Ă , diminutivi , - e , adj . , s . n . ( Substantiv , propriu sau comun , adjectiv sau , rar , altă parte de vorbire ) care se formează cu ajutorul unui afix prin care se arată că obiectele , ființele , însușirile etc . denumite sunt considerate ( în mod real sau afectiv ) mai mici decât cele exprimate de cuvântul de

 

DISCREȚIONAR

DISCREȚIONÁR , - Ă , discreționari , - e , adj . ( Despre puteri , prerogative , acte etc . ) Care acționează , se exercită așa cum consideră cineva , fără a fi prevăzut și îngăduit de lege ; care are prin lege întreaga libertate de acțiune . [ Pr . : - ți -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>