Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CREDINȚĂ
Rezultatele 81 - 90 din aproximativ 108 pentru CREDINȚĂ.
RITOLOGÍE s . f . Ramură a mitologiei și religiei care studiază ritul , ritualul și ritualismul ca părți constitutive ale unor uzanțe culturale cu caracter regulat , referitoare la superstiții și credințe
SABÁT , sabaturi , s . n . 1. Ziua de sâmbătă la mozaici și la unii sectanți creștini , reprezentând ultima zi a săptămânii , considerată zi de sărbătoare . 2. Adunare de vrăjitoare care , după credințele evului mediu , avea loc sâmbăta , la miezul nopții , într - un loc
... Tranz . A plăsmui , a inventa ; a concepe , a crea . 2. Tranz . A lansa ( cu rea - credință ) o minciună , un zvon ( pentru a înșela ) ; a urzi , a ticlui . 3. Refl . A se isca , a ...
... SCORNITÚRĂ , scornituri , s . f . 1. Afirmație falsă , de rea - credință
... care seduce , incită , captivează prin aspect , prin fel de a fi etc . , ( persoană ) , fermecătoare , încântătoare . 2. S . m . Bărbat care abuzează de buna credință
... a captiva , a subjuga , a cuceri prin farmecul vorbelor , prin purtare etc . 2. ( Despre bărbați ) A abuza de buna - credință a unei femei , ademenind - o și determinând - o să întrețină relații sexuale , cu promisiuni înșelătoare ; a ademeni ; a înșela ...
SIMBÓL , simboluri , s . n . 1. Semn , obiect , imagine etc . care reprezintă indirect ( în mod convențional sau în virtutea unei corespondențe analogice ) un obiect , o ființă , o noțiune , o idee , o însușire , un sentiment etc . 2. Spec . Semn convențional sau grup de semne convenționale folosit în știință și tehnică și care reprezintă sume , cantități , operații , fenomene , formule etc . 3. ( Bis . ; în sintagma ) Simbolul credinței = rugăciune care reprezintă expunerea succintă a dogmelor fundamentale ale religiei creștine ; crezul . [ Acc . și : símbol . - Pl . și : ( rar )
... noțiunile logice și raporturile dintre ele sunt înlocuite prin semne convenționale ) . 4. S . f . Ramură a teologiei consacrată studiului comparativ al simbolurilor de credință
SPIRITÍSM s . n . Doctrină și practică bazate pe credința posibilității de comunicare cu spiritele celor morți ( prin mijlocirea unui
SUPERSTÍȚIE , superstiții , s . f . Prejudecată care decurge din credința în spirite bune și rele , în farmece și vrăji , în semne prevestitoare , în numere fatidice sau în alte rămășițe ale animismului și ale magiei ; p . ext . practică
... SUPRANATURALÍSM s . n . Credință