Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DEOSEBI

 Rezultatele 81 - 90 din aproximativ 230 pentru DEOSEBI.

ELOGIU

ELÓGIU , elogii , s . n . Discurs prin care este preamărit cineva ; laudă deosebită adusă cuiva , apreciere foarte

 

EMERIT

EMERÍT , - Ă , emeriți , - te , adj . 1. ( Ieșit din uz ) Calificativ cuprins în titlul de onoare acordat unui artist , unui profesor , unui medic etc . care s - a distins în mod deosebit în activitatea sa . 2. Experimentat , versat ,

 

EMINENT

EMINÉNT , - Ă , eminenți , - te , adj . Care se distinge prin calități ( intelectuale ) deosebite ; excepțional , superior , remarcabil ,

 

ETEROGEN

ETEROGÉN , - Ă , eterogeni , - e , adj . 1. ( Despre elementele unui întreg ) Diferit , felurit , deosebit ; ( despre un întreg ) compus din elemente diferite . 2. ( Înv . ; în sintagma ) Substantiv eterogen = substantiv

 

EVIDENȚIA

... EVIDENȚIÁ , evidențiez , vb . I . 1. Refl . și tranz . A ieși sau a scoate în evidență ; a ( se ) deosebi , a ( se ) distinge , a ( se ) remarca . 2. Tranz . A recunoaște oficial meritele sau succesele obținute în muncă de cineva ...

 

EXCELENT

EXCELÉNT , - Ă , excelenți , - te , adj . ( Adesea adverbial ) Care excelează ; deosebit , admirabil , minunat , excepțional de

 

EXCEPȚIONAL

EXCEPȚIONÁL , - Ă , excepționali , - e , adj . 1. Care face , care constituie o excepție , care iese din comun ; deosebit . 2. Foarte bun , excelent , extraordinar , remarcabil , grozav (

 

EXEMPLAR

EXEMPLÁR^2 , - Ă , exemplari , - e , adj . Care poate servi drept exemplu prin calitățile sale deosebite ; pilduitor . EXEMPLÁR^1 , exemplare , s . n . Fiecare obiect dintr - o serie de obiecte identice reproduse după un model

 

EXTRA-

EXTRA - - Element de compunere care înseamnă : a ) " afară ( de ) " , " ( în ) afară " , " deosebit ( de ) " și care servește la formarea unor adjective ; b ) " superior " , " ultra - " , " foarte " și care servește la formarea unor

 

FASCINA

FASCINÁ , fascinez , vb . I . Tranz . 1. A atrage pe cineva în mod irezistibil cu privirea . 2. A produce cuiva o impresie deosebită prin însușiri ( atrăgătoare ) ieșite din comun ; a

 

FAVOARE

FAVOÁRE , favoruri , s . f . Avantaj acordat cuiva , cu preferință față de alții ; dovadă deosebită de bunăvoință față de cineva ;

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>