Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FORȚĂ
Rezultatele 81 - 90 din aproximativ 192 pentru FORȚĂ.
HORMÍSM s . n . Concepție psihologică potrivit căreia orice comportament este dirijat către un scop de o forță
IMPÚLSIE , impulsii , s . f . 1. Tendință , pornire spontană , involuntară , adesea cu caracter imperios , provocată de un factor psihologic , emoțional . 2. Mișcare imprimată unui corp de o forță exterioară . 3. Impuls ( 3 ) . [ Var . : ( rar ) impulsiúne s .
... INÁPT , - Ă , inapți , - te , adj . Nepotrivit pentru o anumită sarcină , slujbă etc . ; lipsit de putere , de forța
INDUCTÓR , - OÁRE , inductori , - oare , adj . , s . n . 1. Adj . ( Despre procese fizice ) Care produce sau influențează un alt proces , cu care evoluează concomitent . Forță inductoare . 2. S . n . Organ al unei mașini electrice , al unui aparat electric etc . care produce fluxuri magnetice inductoare . 3. S . n . Mic generator de curent alternativ , cu magneți permanenți , acționat manual și folosit în instalațiile telefonice pentru producerea semnalului de
INSPIRÁȚIE , inspirații , s . f . 1. Inhalare a aerului în plămâni , primul timp al respirației . 2. Fig . Avânt , forță , entuziasm creator ; complex de idei creatoare , stare de maximă tensiune creatoare . 3. Fig . Idee , soluție apărută pe neașteptate în conștiință . [ Var . : inspirațiúne s .
INSTRUMÉNT , instrumente , s . n . 1. Unealtă , aparat cu ajutorul căruia se efectuează o anumită operație . 2. Fig . Persoană , forță , lucru , fapt de care se servește cineva pentru atingerea unui scop . 3. ( În sintagmele ) Instrument gramatical = cuvânt cu funcțiune exclusiv gramaticală și care nu se poate întrebuința singur în vorbire , ci numai împreună cu cuvintele pe care le leagă , exprimând raporturi sintactice ; unealtă gramaticală . Instrument de ratificare = document special prin care se ratifică un tratat
INTENSITÁTE , intensități , s . f . 1. Însușirea de a fi intens ; grad de tărie , de putere , de forță . 2. ( Fiz . ) Valoarea anumitor mărimi . 3. ( Ec . ; în sintagma ) Intensitatea muncii = gradul de încordare al muncii , căruia îi corespunde un anumit consum de energie musculară și nervoasă a
ISPÍTĂ , ispite , s . f . 1. Ceea ce exercită o mare forță de atracție ; îndemn ( spre rău ) , ademenire , tentație , seducție ; p . ext . păcat . 2. ( Înv . ) Încercare , probă la care era supus cineva pentru a i se constata iubirea , răbdarea , credința etc . 3. ( Înv . ) Cercetare , examinare , studiu . 4. ( Înv . )
... JÁPCĂ s . f . A lua cu japca ( În expr . ) = a lua cu forța
JEFUÍ , jefuiesc , vb . IV . tranz . 1. A fura bani sau obiecte în cantități mari ( făcând uz de violență ) ; a săvârși un jaf ( 1 ) , a prăda . 2. A stoarce pe cineva de bani sau de alte bunuri materiale prin forță sau prin înșelăciune ; a jecmăni . [ Var . : ( înv . ) jecuí vb . IV ] . - Jaf + suf . -
... JOÁGĂR , joagăre , s . n . 1. Ferăstrău cu mai multe pânze drepte , verticale , care funcționează cu o mișcare alternativă , fiind acționat de forța apei curgătoare prin intermediul unei roți de apă . 2. Ferăstrău mare având o pânză lungă cu dinți mari și două mânere , acționat de doi lucrători ...