Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru H

 Rezultatele 81 - 90 din aproximativ 192 pentru H.

HÂRȘIIT

HÂRȘIÍT s . n . V .

 

HÂRȘNI

HÂRȘNÍ , hârșnesc , vb . IV . Tranz . V .

 

HÂRȘTI

HÂRȘTI interj . Cuvânt care imită zgomotul produs de frecarea sau de zgârierea suprafeței aspre a două

 

HÂRȚI

HÂRȚI^2 s . m . pl . V. harți . HÂRȚI^1 interj . Hârți încoace ( În expr . ) ( sau încolo ) , scârți încolo , exprimă o încercare neizbutită de a urni din loc un lucru greu . -

 

HÂRȚOG

HÂRȚÓG , hârțoage , s . n . V .

 

HÂRȚUI

HÂRȚUÍ , hârțuiesc , vb . IV . V .

 

HÂRȚUIT

HÂRȚUÍT , - Ă , hârțuiți , - te , adj . V .

 

HÂRBAREȚ

HÂRBÁREȚ , - Ă , hârbareți , - e , adj . ( Reg . ) 1. Care gustă din toate mâncărurile ; pofticios . 2. Fără căpătâi , haimana ; hârbar . - Hârb + suf . -

 

HÂRBUȚ

HÂRBÚȚ , hârbuțe , s . n . ( Rar ) Diminutiv al lui hârb . - Hârb + suf . -

 

HÂRCÂIT

HÂRCÂÍT s . n . Faptul de a hârcâi ; hârâială . [ Var . : hărcăít s . n . ] - V.

 

HÂRCĂ

HÂRCĂ , hârci , s . f . 1. Craniu ( de mort ) ; țeastă . 2. Epitet depreciativ dat unei femei bătrâne , urâte și

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>