Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru IN JURUL A
Rezultatele 81 - 90 din aproximativ 452 pentru IN JURUL A.
BASCULÁ , basculez , vb . I. Intranz . ( Despre un corp ) A se roti parțial în jurul unei axe orizontale care nu trece prin centrul de greutate ; a se
BATÁNT , - Ă , batanți , - te , adj . ( Despre uși , ferestre , capace etc . ) care se închide singur , printr - o mișcare de du - te - vino în jurul unei axe verticale situate la una dintre
BIGUDÍU , bigudiuri , s . n . Obiect de toaletă feminină , confecționat din metal , material plastic etc . , în jurul căruia se răsucește o șuviță de păr pentru a o
BOBINÁ , bobinez , vb . I . Tranz . A înfășura , a încolăci , a învârti un fir , un cablu etc . ( în jurul unui mosor , al unei
BRĂȚÁRĂ , brățări , s . f . 1. Podoabă în formă de verigă , făcută din metal prețios sau din alt material și purtată de femei la încheietura mâinii sau pe braț ; brățea . 2. Manșetă brodată la mânecile cămășilor țărănești . 3. ( Tehn . ) Piesă de metal alcătuită din una sau mai multe bucăți , care se strânge în jurul altor piese pentru a le asambla . 4. ( Arhit . ) Inel de metal care strânge o coloană ; ornament ieșit în relief cu asemenea
BRĂCINÁR , brăcinare , s . n . 1. Șiret , sfoară sau curea cu care se strâng în jurul mijlocului izmenele , ițarii etc . ; brâneț . 2. Vergea de oțel care leagă coarnele plugului , pentru a le întări . - Brăcină ( reg . " cingătoare " < lat . ) + suf . -
BRĂILEÁNCĂ , brăilence , s . f . 1. Femeie născută și crescută în municipiul sau județul Brăila . 2. ( Art . ) Dans popular românesc asemănător cu hora , răspândit în jurul Brăilei ; melodie după care se execută acest dans . [ Pr . : bră - i - ] - Brăilean + suf . -
BRASÁRDĂ , brasarde , s . f . 1. Fâșie de pânză sau de stofă care se trece în jurul brațului pentru a indica calitatea unei persoane ; banderolă . 2. Parte a armurii care protejează
CÂMP , câmpuri , s . n . și ( 1 , astăzi mai ales în expr . ) câmpi , s . m . 1. Întindere vastă de pământ fără accidente însemnate de teren ; șes , câmpie ; spec . întindere de pământ cultivată , semănată ; totalitatea ogoarelor din jurul unei comune . 2. Loc . Spațiu , porțiune de teren în limitele cărora se desfășoară o anumită activitate . Câmp de luptă . 3. ( Fiz . ) Regiune din spațiu în care fiecărui punct i se asociază o mărime fizică determinată ; mărime care caracterizează o asemenea regiune . Câmp sonor . 4. Formă a materiei prin intermediul căreia are loc interacțiunea dintre particule . Câmp electromagnetic . 5. ( În sintagma ) Câmp operator = porțiune anatomică pe suprafața căreia are loc o intervenție chirurgicală . 6. Fondul unui tablou , al unei gravuri , al unei podoabe etc . 7. Mulțime de valori ale uneia sau mai multor mărimi ( matematice , fizice etc . )
CÂRCÉL , cârcei , s . m . 1. ( Med . ) Contracție bruscă și involuntară a mușchilor de la extremități , însoțită de obicei de senzații dureroase . 2. Organ vegetal care are aspectul unui fir răsucit în spirală , cu ajutorul căruia planta se agață de corpurile din jurul ei . 3. ( Zool . )
CĂLUȘÉL , călușei , s . m . 1. Căluț ( 1 ) . 2. ( La pl . ) Instalație alcătuită din mai mulți căișori de lemn pe care încalecă copiii și care se învârtesc în jurul unui ax , fiind suspendați de niște bârne transversale ; carusel , căișori . 3. Căluț ( 3 ) . 4. Căluș ( 6 ) . Cal + suf . -