Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru INDICA
Rezultatele 81 - 90 din aproximativ 285 pentru INDICA.
CÍFRĂ , cifre , s . f . 1. Simbol grafic ( care reprezintă unul dintre numerele de la zero la nouă ) folosit pentru scrierea numerelor ; ( impr . ) număr . 2. Volum , sumă , cantitate reprezentată prin cifre ( 1 ) . 3. Număr care indică valoarea unei mărimi caracteristice a unei substanțe , a unui fenomen . Cifră de
CINCI num . card . Număr situat în numărătoare între patru și șase și care se indică prin cifra 5 ( sau
CITÁ , citez , vb . I . Tranz . 1. A menționa , a indica , a numi pe cineva sau ceva ( pentru a face cunoscut , pentru a confirma etc . ceva ) ; a reaminti o faptă , o întâmplare care trebuie să servească de exemplu . 2. A reproduce întocmai ceea ce a spus sau a scris cineva ; a da un citat . 3. A chema pe cineva înaintea unei instanțe judecătorești în calitate de parte într - un proces , de martor sau de
CLACHÉTĂ , clachete , s . f . Dispozitiv de semnalare folosit în filmările sincrone , care indică locul ocupat de scena respectivă în ansamblul
CLOPOȚÉL , clopoței , s . m . 1. Diminutiv al lui clopot ; spec . clopot mic ( cu mâner ) care se agită cu mâna ( pentru a indica recreațiile la școală , pentru a chema pe cineva sau a anunța ceva etc . ) sau care se agață de gâtul unor animale . 2. ( La pl . ) Nume dat mai multor plante erbacee cu flori mari , albastre , albe sau roz , în formă de clopot ( 1 ) ( Campanula ) . - Clopot + suf . -
COEFICIÉNT , coeficienți , s . m . 1. Element constant într - o expresie matematică , care multiplică o mărime variabilă . 2. Mărime care indică sau caracterizează o anumită proprietate a unui corp sau a unei substanțe și care este constantă pentru acel corp sau pentru aceea substanță în condiții determinate . 3. Mărime relativă care exprimă raportul dintre doi indicatori , arătând câte unități din indicatorul raportat revin la o unitate din indicatorul luat ca bază de raportare . [ Pr . : - ci -
COLONCÍFRĂ , coloncifre , s . f . Cifră plasată în partea de sus sau de jos a paginii unei cărți , reviste etc . , care indică numărul de ordine al paginii respective în
CÓMĂ^2 , come , s . f . 1. Cel mai mic interval muzical , greu perceptibil pentru auz ; semn folosit pentru a indica în muzica instrumentală frazarea , iar în muzica vocală locurile unde se respira . 2. ( Germanism , reg . ) Virgulă . CÓMĂ^1 , come , s . f . Pierdere totală prelungită a cunoștinței , a sensibilității și motricității , asemănătoare cu un somn adânc , provocată de o ruptură a vaselor creierului , de diabet , de uremie sau de alte
COMMÓDO adv . ( Indică modul de executare a unei bucăți muzicale ) Într - un tempo liniștit , ușor . - Cuv .
COMPLIÁNȚĂ s . f . Mărime care indică gradul de elasticitate al unui sistem mecanic . [ Pr . : - pli -
CONDÍL , condili , s . m . ( Anat . ; adesea cu determinări care indică locul de articulare ) Proeminență rotundă la extremitatea unor