Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru L.

 Rezultatele 81 - 90 din aproximativ 498 pentru L..

LĂȚIRE

LĂȚÍRE , lățiri , s . f . Faptul de a ( se ) lăți . - V.

 

LĂȚIT

LĂȚÍT , - Ă , lățiți , - te , adj . Devenit mai lat sau mai plat ; care are un aspect lat sau plat V.

 

LĂȚOS

LĂȚÓS , - OÁSĂ , lățoși , - oase , adj . ( Despre animale și despre coama sau blana lor ; p . ext . despre lucruri confecționate din blană sau din lână ) Cu lațe multe , cu păr ori fir lung și

 

LĂCĂRAIE

LĂCĂRÁIE s . f . Lăcărie . - Lac ^1 + suf . -

 

LĂCĂRIE

LĂCĂRÍE s . f . Cantitate mare de apă care acoperă un loc în urma ploilor , a inundațiilor ; apă multă vărsată de cineva pe jos ; apăraie , lăcăraie . - Lac ^1 + suf . -

 

LĂCĂRIT

LĂCĂRÍT s . n . Procedeu de extragere a țițeiului cu ajutorul unei linguri cilindrice , folosit în sondele mai puțin adânci . - Et . nec . Cf . %lac^

 

LĂCĂTOI

LĂCĂTÓI , lăcătoaie , s . n . Augmentativ al lui lacăt . - Lacăt + suf . -

 

LĂCĂTUI

LĂCĂTUÍ , lăcătuiesc , vb . IV . Tranz . ( Rar ) A încuia cu lacătul . - Lacăt + suf . -

 

LĂCĂTUIRE

LĂCĂTUÍRE , lăcătuiri , s . f . ( Rar ) Acțiunea de a lăcătui și rezultatul ei . - V.

 

LĂCĂTUIT

LĂCĂTUÍT , - Ă , lăcătuiți , - te , adj . ( Adesea fig . ) Încuiat cu lacătul . - V.

 

LĂCȘOR

LĂCȘÓR s . n . v .

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>