Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru OMENEȘTE

 Rezultatele 81 - 90 din aproximativ 131 pentru OMENEȘTE.

PLASTIC

PLÁSTIC^2 s . n . Masă de exploziv fabricat cu un amestec de cauciuc sintetic și un plastifiant . Bombă cu plastic . PLÁSTIC^1 , - Ă , plastici , - ce , adj . , s . f . I. Adj . 1. Căruia i se poate da , prin modelare , forma dorită , care poate fi ușor deformat fără a crăpa sau a se sfărâma . 2. Care se referă la sculptură și la pictură ; care se ocupa de aceste arte ; care este asemănător cu o sculptură sau cu o pictură , care sugerează o sculptură sau o pictură . 3. ( În sintagma ) Chirurgie plastică = ramură a chirurgiei care se ocupă cu îndreptarea unor deformări ale corpului omenesc ( în special ale feței ) , provenite din naștere sau dintr - un accident . II. S . f . Tehnica executării unor obiecte de artă prin modelarea unor substanțe maleabile ; tehnica , artă de a sculpta sau de a

 

PROTEZĂ

PROTÉZĂ , proteze , s . f . 1. Aparat sau piesă medicală care înlocuiește un organ , un membru , o parte dintr - un membru amputat sau un conduct natural al corpului omenesc ori pe care se fixează o dantură falsă . 2. ( Fon . ) Apariție accidentală a unei vocale la începutul unui cuvânt care începe cu o consoană , fără a se schimba înțelesul

 

PSIHOLOG

PSIHOLÓG , - Ă , psihologi , - ge , s . m . și f . 1. Observator fin , dotat cu capacitatea de a sesiza și de a analiza viața sufletească a cuiva ; cunoscător al sufletului omenesc . 2. Persoană specializată în studiul

 

PSIHOLOGISM

PSIHOLOGÍSM s . n . Orientare , tendință , concepție care exagerează rolul factorului psihologic în diferite sfere ale activității omenești ; exagerare a importanței factorului psihologic în

 

PUBERTATE

PUBERTÁTE s . f . Perioadă a vieții omenești situată între copilărie și adolescență , caracterizată prin maturația funcțiilor sexuale , prin apariția caracterelor sexuale secundare și printr - o dezvoltare psihică

 

PUNCT

PUNCT , puncte , s . n . I. 1. Semn grafic mic și rotund , asemănător cu o înțepătură de ac , folosit ca semn de punctuație , pentru a indica pauze între propoziții sau fraze independente , pentru prescurtarea unui cuvânt sau care se pune deasupra literelor " i " , " j " etc . 2. Semn convențional în formă de punct ( I 1 ) , care indică pe o hartă așezările omenești , care marchează zarurile , piesele de domino etc . sau care este pus la dreapta unei note muzicale pentru a - i prelungi durata cu încă o jumătate din valoarea ei . 3. Punct ( I 1 ) folosit în matematică , indicând efectuarea unei înmulțiri . 4. Fel de a coase , de a broda , de a croșeta ; model de cusătură , de broderie etc . 5. ( În sintagma ) Punct tipografic = unitate de măsură pentru lungime , folosită în tipografie , 0 , 376 mm . 6. Ceea ce se vede foarte mic din cauza depărtării . 7. ( În sintagma ) Punct de ochire = locul din țintă în care trăgătorul potrivește precis linia de ochire . II. 1. Figură geometrică plană fără nici o dimensiune ( reprezentată prin partea comună a două linii care se întâlnesc ) . 2. Valoare a unei mărimi , mai ales ...

 

RĂȘLUI

RĂȘLUÍ , rășluiesc , vb . IV . Tranz . 1. A smulge , a desprinde așchii , părți din ceva . 2. Fig . A lua , a răpi ( prin abuz sau prin violență ) o parte din ceva . 3. Fig . A distruge , a pustii , a rade de pe fața pământului ( o așezare omenească ) . - Et .

 

RĂRUNCHI

RĂRÚNCHI , rărunchi , s . m . ( Pop . ) 1. Rinichi . 2. Interiorul trupului omenesc ( considerat ca sediu al vitalității , al sensibilității ) ; p . ext . miezul , mijlocul unui

 

RADIOGRAFIE

RADIOGRAFÍE , radiografii , s . f . Fotografierea interiorului unui corp opac , în special a unor regiuni din interiorul corpului omenesc , cu ajutorul unor radiații de tip

 

RADIOLOGIE

RADIOLOGÍE s . f . Ramură a medicinii care se ocupă cu examinarea corpului omenesc cu ajutorul razelor X și ? și cu aplicarea lor în precizarea diagnosticului și în terapeutica unor boli . [ Pr . : - di -

 

RADIOS

RADIÓS , - OÁSĂ , radioși , - oase , adj . 1. Care strălucește , răspândind raze de lumină ; luminos , strălucitor . 2. Fig . ( Despre figura omenească ) Care exprimă seninătate , veselie , fericire ; ( despre oameni ) cu expresie de fericire ; voios , senin , încântat . [ Pr . : - di -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>