Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SUPERIOR

 Rezultatele 81 - 90 din aproximativ 380 pentru SUPERIOR.

CARNIAN

... CARNIÁN , - Ă , carnieni , - e , s . n . , adj . 1. S . n . Primul etaj al triasicului superior

 

CASTEL

CASTÉL , castele , s . n . 1. Clădire mare , medievală , prevăzută cu turnuri și cu creneluri , înconjurată de ziduri și de șanțuri , care servea ca locuință seniorilor feudali ; ( astăzi ) casă mare care imită arhitectura medievală . 2. ( În sintagma ) Castel de apă = construcție specială ( în formă de turn ) care servește ca rezervor de apă . 3. Fiecare dintre construcțiile situate deasupra punții superioare a unei

 

CATAMORFISM

CATAMORFÍSM , catamorfisme , s . n . ( Geol . ) Totalitatea proceselor care se produc în partea superioară a scoarței

 

CATARINIAN

CATARINIÁN , catarinieni , s . m . ( La pl . ) Grup de maimuțe superioare , cu nările apropiate și coada de obicei scurtă ; ( și la sg . ) maimuță din acest grup . [ Pr . : - ni -

 

CEFALOPOD

CEFALOPÓD , cefalopode , s . n . ( La pl . ) Clasă de moluște marine cu structură superioară , având în jurul gurii brațe tentaculare , prevăzute cu ventuze ; ( și la sg . ) animal care face parte din această clasă . [ Var . : cefalopódă s .

 

CEFAR

CEFÁR , cefare , s . n . 1. Partea superioară a jugului , de forma unei bare de lemn cu două curburi , care se așază pe ceafa unor animale de tracțiune . 2. Bucată de pânză care se prinde la ceafă de chipiu , pentru a apăra ceafa de arșița soarelui ; curea care se prinde la ceafă . - Ceafă + suf . -

 

CENOMANIAN

... CENOMANIÁN , - Ă , cenomaniani , - e , s . n . , adj . 1. S . n . Al doilea etaj al cretacicului mediu , considerat și primul etaj al cretacicului superior

 

CENTROSPERMĂ

... CENTROSPÉRMĂ , centrosperme , s . f . ( La pl . ) Grup mare de plante , cu ovarul superior

 

CHEFAL

CHEFÁL , chefali , s . m . Nume dat mai multor specii de pești marini , cu partea superioară a capului mare și turtită și cu o pată aurie pe opercul (

 

CHESTURĂ

... CHESTÚRĂ , chesturi , s . f . Organ polițienesc în trecut , imediat superior

 

CHIRIARHIE

CHIRIARHÍE , chiriarhii , s . f . ( Înv . ) Demnitatea de chiriarh ; conducerea , autoritatea superioară a bisericii . [ Pr . : - ri -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>