Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FOLOSIT
Rezultatele 891 - 900 din aproximativ 2235 pentru FOLOSIT.
... 1. Intranz . ( Despre sume de bani , capitaluri ) A aduce venit , a spori prin dobânzile adăugate . 2. Tranz . Fig . A folosi
FUGÁSĂ , fugase , s . f . 1. Încărcătură mare de exploziv îngropată sub pământ sau instalată sub apă , în scopul nimicirii forței vii și a tehnicii de luptă a inamicului . 2. Recipient încărcat cu substanțe toxice de luptă , cu amestec incendiar etc . , folosit pentru distrugerea diferitelor obiecte prin
FUGPAPIER s . n . Hârtie gumată folosită pentru înnădirea furnirelor . [ Pr . : fugpapír ] - Cuv .
FUITUIÁLĂ , fuituieli , s . f . 1. ( Înv . și reg . ) Material folosit în exploatările miniere la astuparea găurilor de mină . 2. ( Înv . ) Umplutură făcută din câlți , cârpe , hârtie , care se bagă în pușcă sau în pistol peste alice sau peste pulbere . [ Pr . : - tu - ia - . - Var . : fultuiálă s . f . ] - Fuitui ( reg . " a îndesa " < magh . ) + suf . -
FUMIGÁNT , fumiganți , s . m . Substanță ( gazoasă ) toxică folosită pentru
FUMIVÓR , - Ă , fumivori , - e , adj . , s . n . 1. Adj . Care absoarbe fumul . 2. S . n . Dispozitiv folosit pentru alimentarea focarului locomotivei cu aer suplimentar , în vederea îmbunătățirii arderii
FÚNGĂ , fungi , s . f . Parâmă din grupul manevrelor curente ale unei nave cu pânze care se folosește la ridicarea și la coborârea unei
FUNICULÁR , funiculare s . n . , adj . 1. S . n . Mijloc de transport aerian format din unul sau din mai multe cabluri suspendate pe stâlpi , pe care circulă cabinele cu pasageri și cărucioarele cu materiale , folosit în regiunile muntoase greu accesibile . 2. Adj . ( În sintagma ) Poligon funicular = construcție grafică de forma unei linii poligonale , care servește , în mecanică , la studiul unui sistem de
FURÁJ , furaje , s . n . Produs de origine vegetală , animală sau minerală , folosit pentru hrana vitelor ; nutreț , masă
FURÁN s . m . Combinație chimică organică lichidă , obținută la distilarea rășinilor de conifere și folosită ca important intermediar în sintezele de mase plastice și de
FÚRCĂ , furci , s . f . 1. Unealtă agricolă formată dintr - o prăjină de lemn sau de oțel terminată cu doi sau trei dinți ( încovoiați ) , folosită pentru strângerea fânului , clăditul șirelor , strângerea gunoiului , a băligarului etc . s Expr . Parc - ar fi puse ( sau adunate ) cu furca , se spune despre lucruri așezate în dezordine , nesortate . 2. ( În sintagme ) Nume dat unor unelte sau obiecte asemănătoare cu furca ( 1 ) : a ) furca telefonului = partea aparatului de telefon pe care stă receptorul ; b ) furca pieptului = extremitatea inferioară a sternului , cu cele două cartilaje costale fixate de el ; lingura pieptului , lingurea ; c ) furca gâtului = extremitatea superioară a sternului , cu cele două clavicule fixate de el ; d ) furca puțului ( sau fântânii ) = stâlpul de care se sprijină cumpăna ; e ) furca scrânciobului = stâlpul orizontal de care este fixat scrânciobul ; f ) furca drumului = răspântie . 3. Vergea de lemn la capătul căreia se leagă caierul pentru a fi tors . 4. Furcărie . 5. Organ al mașinii de filat , cu ajutorul căruia se produce torsionarea fibrelor . 6. Fiecare dintre stâlpii groși de stejar de care se prind cosoroabele și care susțin acoperișul și pereții caselor țărănești din