Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru C

 Rezultatele 91 - 100 din aproximativ 560 pentru C.

CĂLIBILITATE

CĂLIBILITÁTE s . f . Proprietate a unui metal de a putea fi călit ( I 1 ) . - Călibil + suf . -

 

CĂLIFAR

CĂLIFÁR , călifari , s . m . 1. Numele a două specii de păsări migratoare acvatice , asemănătoare cu rațele și cu gâștele : una cu pene albe , negre sau ruginii ( Tadorna tadorna ) , cealaltă cu pene roșii - ruginii ( Tadorna ferruginea ) . 2. Specie de porumbel

 

CĂLIN

CĂLÍN , călini , s . m . Arbust sălbatic cu frunze lobate , opuse , cu flori albe și cu fructe roșii , zemoase , necomestibile , în formă de ciorchini ( Viburnum

 

CĂLINDAR

CĂLINDÁR s . n . v .

 

CĂLINESCIAN

CĂLINESCIÁN , - Ă , călinescieni , - e , adj . De Călinescu , al lui Călinescu ; în maniera lui Călinescu . [ Pr . : - ci - an ] - Călinescu ( n . pr . ) + suf . -

 

CĂLINET

CĂLINÉT , călineturi , s . n . ( Rar ) Crâng de călini . - Călin + suf . -

 

CĂLIRE

CĂLÍRE , căliri , s . f . Acțiunea de a ( se ) căli . V.

 

CĂMIN

CĂMÍN , căminuri , ( 1 , 4 , 6 ) ( 2 , 3 , 5 ) cămine , s . n . 1. Sobă joasă , zidită la peretele camerei , cu vatra larg deschisă . 2. Cuptor , vatră . 3. Coș pe unde iese fumul ; horn . 4. Fig . Casă părintească ; p . ext . familie . 5. Denumire dată unor instituții cu caracter social - cultural ; cămin de copii = instituție cu regim de internat pentru copii preșcolari ( 3 - 6 ani ) , cu orar de zi sau săptămânal ; cămin studențesc = așezământ universitar care asigură cazarea studenților , pe lângă acesta funcționând uneori și cantine ; cămin cultural = instituție înființată în scopul propagării culturii la sate ( 5 ) ; cămin școală = cămin pentru copiii orfani , în care se află și școala ; cămin spital = cămin ( de bătrâni ) în care se acordă asistență medicală . 6. Încăpere mică subterană , zidită și acoperită cu capac de fontă , pe traseul unei conducte de alimentare cu apă a unui canal , construită pentru a permite accesul la conductă sau la

 

CĂMINAR

CĂMINÁR , căminari , s . m . Slujitor însărcinat , în evul mediu , în Moldova și apoi în Țara Românească , cu perceperea unor dări ( la început numai pe vânzarea cerii ) . - Camănă ( înv . " dare anuală asupra băuturilor alcoolice " < sl . ) + suf . -

 

CĂMINIST

CĂMINÍST , - Ă , căminiști , - ste , s . m . și f . Student ( ă ) care locuiește într - un cămin ( 5 ) . - Cămin + suf . -

 

CĂNGIUIT

CĂNGIUÍT , - Ă , căngiuiți , - te , adj . ( Rar ) În formă de cange , cu cange . - Cange + suf . -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>