Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru D

 Rezultatele 91 - 100 din aproximativ 160 pentru D.

DĂLCĂUȚ

DĂLCĂÚȚ , dălcăuți , s . m . ( Fam . ) Prieten ; ortac . - Et .

 

DĂLTIȚĂ

DĂLTÍȚĂ , dăltițe , s . f . Diminutiv al lui daltă ;

 

DĂLTUȚĂ

DĂLTÚȚĂ , dăltuțe , s . f . ( Rar ) Dăltiță . - Daltă + suf . -

 

DĂRÂMĂTOR

DĂRÂMĂTÓR , - OÁRE , dărâmători , - oare , s . m . și f . ( Rar ) Persoană care dărâmă . - Dărâma + suf . -

 

DĂRÂMĂTURĂ

DĂRÂMĂTÚRĂ , dărâmături , s . f . 1. Zid , clădire dărâmată ; ruină . 2. ( La pl . ) Crengi de copaci rupte și doborâte la pământ ; vreascuri . 3. ( Fam . ) Epitet deprecativ dat unui animal sau unui om slăbănog . [ Var . : dărmătúră s . f . ] - Dărâma + suf . -

 

DĂRĂBUȚ

DĂRĂBÚȚ , dărăbuțe , s . n . Diminutiv al lui dărab . - Dărab + suf . -

 

DĂRĂCITURĂ

DĂRĂCITÚRĂ s . f . Material textil dărăcit . - Dărăci + suf . -

 

DĂRĂPĂNĂTOR

DĂRĂPĂNĂTÓR , - OÁRE , dărăpănători , - oare , adj . ( Rar ) Care ruinează , distruge . - Dărăpăna + suf . -

 

DĂRĂPĂNA

DĂRĂPĂNÁ , dărápăn , vb . I . 1. Refl . ( La pers . 3 ) A se ruina , a se distruge ; p . ext . a se nărui , a se surpa . 2. Tranz . ( Reg . ) A - și smulge părul ( de jale , de desperare ) . - Probabil din

 

DĂRĂPĂNARE

DĂRĂPĂNÁRE s . f . Acțiunea de a se dărăpăna ; ruinare , năruire , surpare . - V.

 

DĂRĂPĂNAT

DĂRĂPĂNÁT , - Ă , dărăpănați , - te , adj . ( Despre construcții ) Gata să se dărâme , deteriorat ; p . ext . năruit , surpat . - V.

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>