Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DINTE

 Rezultatele 91 - 100 din aproximativ 178 pentru DINTE.

GINGIE

GINGÍE , gingii , s . f . Țesut ^1 ( 3 ) care învelește rădăcinile și o parte din corpul dinților și al măselelor . [ Var . : ( înv . și reg . ) gíngenă , gíngină s .

 

GRAPĂ

GRÁPĂ^2 , grape , s . f . Tip de inflorescență în formă de ciorchine . GRÁPĂ^1 , grape , s . f . Unealtă agricolă formată dintr - un grătar cu dinți , cu discuri , cu roți dințate etc . sau dintr - o legătură de mărăcini , care servește la mărunțirea , afânarea și netezirea pământului arat , la acoperirea semințelor etc . ;

 

HETERODONT

HETERODÓNT , - Ă , heterodonți , - te , adj . , s . m . ( Animal ) care are dinții diferențiați în canini , incisivi , molari

 

IEPURE

IÉPURE , iepuri , s . m . Gen de mamifere din ordinul rozătoarelor , cu urechile lungi , cu doi dinți incisivi suplimentari pe falca superioară , cu picioarele dinapoi mai lungi decât cele dinainte și cu coada foarte scurtă ; animal din acest gen , vânat pentru carnea și blana

 

INSECTIVOR

INSECTIVÓR , - Ă , insectivori , - e , adj . , s . n . 1. Adj . , s . n . ( Animal ) care se hrănește cu insecte . 2. S . n . ( La pl . ) Ordin de mamifere , de talie în general mică , cu dinți ascuțiți , a căror hrană principală o constituie insectele ; ( și la sg . ) animal care face parte din acest

 

INTERDENTAL

INTERDENTÁL , - Ă , interdentali , - e , adj . Între ( sau dintre ) dinți . - Inter ^1 - + dental . Cf . fr . %

 

INTERTIP

INTERTÍP , intertipuri , s . n . Mașină tipografică de cules și de turnat litere în rânduri , care are matrițe cu dinți tăiați pe toată grosimea lor ( și cu care se poate culege de la distanță , prin transmitere

 

JIMBAT

JIMBÁT , - Ă , jimbați , - te , adj . ( Reg . ; despre gură ) Cu buzele îndepărtate una de alta ( din cauza unui defect de conformație ) , lăsând să se vadă mereu dinții ; p . ext . ( despre oameni ) cu gura strâmbă . - V.

 

JOAGĂR

JOÁGĂR , joagăre , s . n . 1. Ferăstrău cu mai multe pânze drepte , verticale , care funcționează cu o mișcare alternativă , fiind acționat de forța apei curgătoare prin intermediul unei roți de apă . 2. Ferăstrău mare având o pânză lungă cu dinți mari și două mânere , acționat de doi lucrători ;

 

LABIODENTAL

LABIODENTÁL , - Ă , labiodentali , - e , adj . ( Despre sunete ) Care se articulează prin atingerea buzei inferioare de dinții incisivi

 

LABIRINTODONT

LABIRINTODÓNT , labirintodonți , s . m . ( La pl . ) Grup de amfibieni fosili din triasic , ai căror dinți au încrețituri sinuoase ; ( și la sg . ) animal din acest

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>