Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru EXISTENȚĂ
Rezultatele 91 - 100 din aproximativ 135 pentru EXISTENȚĂ.
PERÍCOL , pericole , s . n . Situație , întâmplare care pune sau poate pune în primejdie existența , integritatea cuiva sau a ceva ; primejdie ,
PERSONALÍSM s . n . 1. Atitudine a cuiva care ia în considerație numai punctele de vedere și interesele personale ; subiectivism . 2. Doctrină socială care pune la baza existenței o pluralitate de entități spirituale înzestrate cu atributele personalității ( 1 ) și subordonate lui Dumnezeu ca ființă
... PÍTĂ , pite , s . f . ( Reg . ) 1. Pâine . 2. Fig . Hrană necesară pentru trai ; mijloace de existență
PLÁSMĂ s . f . 1. Parte lichidă a sângelui sau a limfei formată din apă , săruri , protide , lipide , glucide , anticorpi etc . 2. Substanță gazoasă puternic ionizată , ale cărei proprietăți fizice sunt determinate de existența ionilor și a electronilor în stare
PLURALÍSM s . n . 1. Concepție filozofică potrivit căreia lumea ar fi formată dintr - o pluralitate de realități de sine stătătoare , independente unele de altele . 2. Principiu al democrației care preconizează necesitatea existenței mai multor forțe social - politice ( partide , sindicate , organizații religioase etc . ) interpuse între membrii societății și putere , ca o condiție și o garanție a limitării puterii , a funcționării
POLITEÍSM s . n . Religie care recunoaște existența mai multor
PORFÍRIC , - Ă , porfirici , - ce , adj . Care conține porfir ; care are compoziția sau structura porfirului , caracterizându - se prin existența unor cristale mari prinse într - o masă sticloasă sau foarte mărunt
PRÁCTICĂ , practici , s . f . 1. Practicare , p . ext . deprindere , obicei , rutină . 2. Activitate a oamenilor îndreptată spre crearea condițiilor necesare existenței societății , în primul rând spre producerea și crearea bunurilor materiale și a valorilor culturale ; metodă , procedeu aplicat și verificat efectiv . 3. Exercitare a unei profesiuni , a unei discipline , profesare a unei științe , a unei arte . 4. Aplicare și verificare efectivă a cunoștințelor teoretice dobândite într - un domeniu oarecare . Practică pedagogică . 5. ( Mai ales la pl . ) Ceremonie , manifestare exterioară de
PRESUPÚNE , presupún , vb . III . Tranz . 1. A admite în mod prealabil ( și provizoriu ) că ceva este posibil , real , adevărat ; a fi de părere , a crede , a socoti ; a bănui . 2. A avea ca premisă existența prealabilă a unui lucru , a fi condiționat de . . . ; a implica . - Pre - ^1 + supune ( după fr .
PREZÉNȚĂ , prezențe , s . f . Faptul de a fi prezent undeva ; existența cuiva sau a ceva într - un loc sau într - un timp
PRIMÉJDIE , primejdii , s . f . Împrejurare , situație care amenință liniștea , securitatea sau existența cuiva sau a ceva ; pericol ; p . ext . necaz ,