Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FILOZOFIC
Rezultatele 91 - 100 din aproximativ 108 pentru FILOZOFIC.
SIMPÓZION , simpozioane , s . n . 1. ( În antichitate ) Continuare a unui banchet cu cântece , dansuri și discuții variate . 2. Discuție organizată , pe baza unor scurte expuneri asupra unei teme literare , filozofice , științifice etc . de actualitate , purtate de câțiva vorbitori în fața și cu participarea publicului . [ Pr . : - zi - on . - Acc . și :
SINCRETÍSM , sincretisme , s . n . 1. Îmbinare de elemente eterogene aparținând unor arte diferite ( literatură , muzică , dans etc . ) , caracteristică folclorului și mai ales fazelor primitive de dezvoltare a culturii , când diferitele arte nu erau încă diferențiate . 2. ( Fil . ) Amestec de doctrine filozofice și religii diferite și contradictorii care au fost reunite în mod forțat ( ignorându - se deosebirile dintre
... antichitatea greacă , la început adept al explicării raționale și materialiste a fenomenelor naturii ( prin respingerea soluțiilor mistico - religioase ) , mai târziu adept al idealismului filozofic
SPIRITUALÍSM s . n . Doctrină filozofică , opusă materialismului , care consideră că factorul de bază al Universului este spiritul ( materia fiind un simplu produs al spiritului ) sau că spiritul există independent de materie . V. idealism . [ Pr . : - tu -
... STOICÍSM s . n . 1. Curent filozofic în Grecia și Roma antică , care conținea elemente materialiste în ceea ce privește problema cunoașterii și care în domeniul eticii susținea că oamenii trebuie să ...
SUBSTÁNȚĂ , substanțe , s . f . 1. Corp ( omogen ) alcătuit din atomi și din molecule ( formate din aceleași elemente ) și care posedă o anumită formă , culoare , miros , gust etc . 2. ( Anat . ; în sintagmele ) Substanță albă = parte a sistemului nervos central formată din fibrele celulelor nervoase . Substanță cenușie = parte a sistemului nervos central formată din corpurile celulelor nervoase . 3. Categorie filozofică care desemnează fie esența comună și stabilă a tuturor lucrurilor , fie ceea ce există de sine stătător . 4. Parte esențială , principală , constitutivă a unui
SUBSTANȚIALÍSM s . n . Denumire dată teoriilor filozofice care susțin existența substanței ( 3 ) ca factor permanent al fenomenelor [ Pr . : - ți -
SUPRASTRUCTÚRĂ , suprastructuri , s . f . 1. Totalitatea concepțiilor și instituțiilor politice , juridice , religioase , artistice , filozofice etc . dintr - o anumită formațiune social - economică , generate de baza economică a acestei formațiuni . 2. Totalitatea elementelor care formează partea utilă a unei construcții . 3. Construcție metalică sau de lemn situată deasupra punții principale a unei nave , care cuprinde încăperile de locuit și de
TEÍSM^2 s . n . ( Med . ) Ansamblul tulburărilor produse de consumul abuziv al ceaiului . TEÍSM^1 s . n . Doctrină filozofică bazată pe admiterea existenței lui Dumnezeu ca ființă absolută care a creat lumea și o
TELEOLOGÍE s . f . Doctrină filozofică potrivit căreia totul în natură ar fi organizat în conformitate cu un anumit scop , cu o anumită cauză
TEODICÉE s . f . Doctrină filozofică - religioasă care încearcă să demonstreze că existența răului , a nedreptății în lume nu infirmă bunătatea divină . [ Pr . : te - o - di - ce -