Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FIR

 Rezultatele 91 - 100 din aproximativ 379 pentru FIR.

ACICUL

... ACÍCUL , aciculi , s . m . 1. Spin mic , subțire și drept care se găsește la unele plante . 2. Fir

 

AEROGRAMĂ

... AEROGRÁMĂ , aerograme , s . f . 1. Comunicare transmisă prin telegrafie fără fir

 

AFINA

AFINÁ , afinez , vb . I . Tranz . 1. A separa de impurități o masă metalică . 2. A subția firele de lână , de bumbac

 

AGLOMERA

AGLOMERÁ , aglomerez , vb . I . 1. Refl . A se strânge la un loc în număr mare ; a se îngrămădi , a se înghesui . 2. Tranz . ( Despre unele substanțe ) A uni între ele granulele , firele sau fâșiile care compun un material . 3. Tranz . A încărca pe cineva cu prea multe

 

AGLOMERANT

AGLOMERÁNT , aglomeranți , s . m . Substanță care are proprietatea de a uni între ele granulele , firele sau fâșiile care compun un material ;

 

AJUR

AJÚR , ajururi , s . n . 1. Broderie pe o țesătură obținută prin scoaterea firelor din urzeală sau din bătătură ; rărituri cu scop decorativ de - a lungul unei țesături . 2. Tricou cu găurele obținute în timpul tricotării . 3. ( Arhit . ) Ornament perforat care permite pătrunderea

 

ALAGEA

ALAGEÁ , alagele , s . f . 1. ( Înv . ) Stofă vărgată , țesută din fire de in și de mătase . 2. ( Reg . ; în expr . ) A - și căpăta alageaua sau a păți o alagea = a se

 

ALBEI

ALBÉI s . m . Specie de iarbă albicioasă , cu fire tari și cu spic ramificat . - Alb + suf . -

 

ALERGĂTOR

ALERGĂTÓR , - OÁRE , alergători , - oare , adj . , subst . I. Adj . Care aleargă . II. S . m . și f . 1. Atlet care concurează la probe de alergări . 2. ( Rar ) Curier ( însărcinat cu transmiterea unui mesaj ) . 3. Cal de curse . III. S . f . 1. Dispozitiv pe care se pun mosoare cu fire pentru a face urzeala la războaiele de țesut țărănești . 2. ( Înv . ) Parc vast , împrejmuit , în care erau ținute anumite animale și în care se organizau vânători . - Alerga + suf . -

 

ALESĂTURĂ

ALESĂTÚRĂ , alesături , s . f . Procedeu de ornamentare a țesăturilor populare românești prin separarea și îmbinarea cu mâna , după un model , a firelor de urzeală și de

 

ANSĂ

... 1. Toartă curbată în formă de arc la un vas , la un coș etc . 2. Formație anatomică în formă de toartă sau de laț . 3. Fir

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>