Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FIXÂND

 Rezultatele 91 - 100 din aproximativ 337 pentru FIXÂND.

CIUR

CIUR , ciururi , s . n . 1. Unealtă de cernut materiale pulverulente sau granulare , făcută dintr - o rețea deasă de sârmă sau dintr - o bucată de tablă ori de piele perforată , fixată pe o

 

CLIȘEU

CLIȘÉU , clișee , s . n . 1. Imagine fotografică negativă ( pe peliculă de film sau pe sticlă ) obținută în camera obscură și după care se face reproducerea fotografică ; p . ext . placă sau film fotografic impresionat , developat și fixat . 2. ( Tipogr . ) Planșă de metal , de lemn etc . pe care s - a reprodus sau s - a gravat o imagine , spre a fi imprimată . 3. Fig . Formulă stilistică , expresie etc . banalizată din cauza repetării excesive ;

 

COȘ

COȘ ^2 , coșuri , s . n . Bubuliță purulentă care se formează pe față sau pe corp ca urmare a unei leziuni sau a unei inflamații a glandelor sebacee . - [ Pl . și : ( m . ) coși ] COȘ ^1 , coșuri , s . n . 1. Obiect de diferite forme , făcut dintr - o împletitură de nuiele , de papură , de rafie etc . , cu sau fără toarte , care servește la transportarea sau la depozitarea unor obiecte ; coșarcă . 2. Unealtă de pescuit de formă ovală , cilindrică etc . , făcută din împletitură de nuiele sau de mlajă și folosită la prinderea peștilor mici . 3. ( La jocul de baschet ) Cerc metalic fixat perpendicular pe un panou de lemn și prevăzut cu o plasă fără fund prin care trebuie să fie trecută mingea pentru a se marca un punct ; punct marcat în acest fel . 4. Parte din instalația unei mori mici , în formă de ladă cu gura largă și fără fund , în care se toarnă grăunțele de măcinat . 5. Împletitură de nuiele care se așază ca o ladă pe fundul carului , înlocuind loitrele și codârla când se transportă lucruri mărunte . 6. Acoperământ de piele sau de pânză al unei trăsuri , care se poate ridica sau strânge . 7. ( ...

 

COASĂ

COÁSĂ , coase , s . f . 1. Unealtă agricolă compusă dintr - o lamă metalică cu vârf curbat fixată pe o coadă lungă , folosită la cosit . 2. Acțiunea de a cosi ; timpul când se

 

COCIORVĂ

COCIÓRVĂ , cociorve , s . f . Unealtă casnică compusă dintr - o placă de metal sau de lemn în formă de triunghi sau de semicerc , fixată la capătul unei cozi lungi , cu care se scoate jarul sau cenușa din cuptorul țărănesc de copt pâine . [ Var . : cociórbă s .

 

CONIMETRU

CONIMÉTRU , conimetre , s . n . Aparat cu ajutorul căruia se captează praful dintr - un anumit volum de aer și se fixează pe plăci de sticlă spre a fi examinat ulterior la

 

COTĂ

CÓTĂ , cote , s . f . 1. Parte cu care cineva contribuie la formarea unui fond , la o cheltuială comună etc . ; parte care îi revine cuiva în urma unei repartizări , a unei împărțeli etc . 2. ( ieșit din uz ) Contribuție obligatorie pe care statul o impunea producătorilor și care consta în predarea unor cantități de produse dinainte stabilite la termenele și prețurile fixate de stat . 3. ( Concr . ) Loc pe un teren , corespunzător unei altitudini marcate pe o hartă ; nivel la care se află un loc , o construcție etc . 4. Fiecare dintre valorile numerice ale dimensiunilor unui obiect reprezentat prin desen . 5. Ansamblu de semne , simboluri , cifre , litere care indică locul unor cărți , al unor documente etc . într - o bibliotecă , într - un inventar

 

CRAMPĂ

CRÁMPĂ , crampe , s . f . 1. Contracție involuntară , prelungită și dureroasă a unui mușchi sau a unui grup muscular ; colică . 2. Unealtă de oțel cu un cioc ascuțit , fixată într - o coadă de lemn , cu ajutorul căreia se taie rocile de duritate mică și mijlocie din

 

CRAMPON

CRAMPÓN , crampoane , s . n . 1. Piron de oțel cu secțiune pătrată , cu care se fixează pe traverse șinele de cale ferată . 2. Bucată mică de talpă groasă , de cauciuc sau de material plastic care se aplică pe talpa unor bocanci de sport , pentru a asigura stabilitatea jucătorilor pe teren . 3. Rădăcină adventivă a unei plante agățătoare , prin care aceasta se prinde de copaci , de ziduri

 

CRIN

CRIN , crini , s . m . 1. Plantă erbacee ornamentală din familia liliaceelor , cu flori albe strălucitoare , în formă de pâlnie și cu miros foarte puternic ( Lilium candidum ) . 2. Compus : crin - de - mare = ( la pl . ) clasă de echinoderme cu aspect de floare , care trăiesc fixate în zone abisale ; crinoide ; ( și la sg . ) animal din această

 

CRIVAC

CRIVÁC , crivacuri , s . n . 1. Instalație rudimentară folosită în trecut pentru ridicat bolovanii de sare la suprafață . 2. Troliu rudimentar de lemn , acționat manual , folosit la spălarea puțurilor de mină de mică adâncime . 3. Piesă din scheletul unei ambarcații de care se fixează scândurile ce formează învelișul ambarcației . - Et .

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>