Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru IN PRINCIPAL

 Rezultatele 91 - 100 din aproximativ 207 pentru IN PRINCIPAL.

GERANIOL

... GERANIÓL s . n . Alcool component principal

 

GRUPET

GRUPÉT , grupete , s . n . Grup format din mai multe note muzicale scurte care se execută într - o singură măsură ( împreună cu nota

 

GULDEN

GÚLDEN , guldeni , s . m . 1. Monedă de aur sau de argint , care a circulat în mai multe țări din Europa . 2. Principala unitate monetară din Olanda ;

 

HANZELĂ

HANZÉLĂ , hanzele , s . f . Instalație de fabricat bomboane , caramele , având ca elemente principale o mașină de rolat , un dispozitiv de ștanțare și o pompă cu care se introduce umplutura . - Et .

 

HEGEMON

HEGEMÓN , hegemoni , s . m . , adj . Conducător ; ( cel ) care reprezintă forța principală , conducătoare . [ Var . : heghemón s . m . ,

 

HENOTEISM

HENOTEÍSM s . n . Formă primitivă de religie , care face trecerea de la politeism la monoteism , în care una din divinitățile adorate devine principalul obiect de

 

HINDUISM

HINDUÍSM s . n . Religie răspândită în India , bazată pe principalele dogme ale brahmanismului și ale

 

HOTĂRÂT

HOTĂRÂT , - Ă , hotărâți , - te , adj . 1. Care este ferm în hotărârea luată ; decis . 2. ( Adesea adverbial ) Indiscutabil , neîndoios , sigur . 3. ( Gram . ; în sintagma ) Articol hotărât = articol a cărui funcțiune principală este să arate că obiectul denumit de substantivul pe care îl determină este cunoscut de vorbitor sau individualizat ; articol

 

INDUSTRIALISM

INDUSTRIALÍSM s . n . 1. Orientare în gândirea economică care preconizează dezvoltarea industriei și ridicarea acesteia la nivelul de ramură principală a economiei . 2. Teorie economică care acordă preponderență industriei în activitatea economică . [ Pr . : - tri -

 

INFRASTRUCTURĂ

INFRASTRUCTÚRĂ , infrastructuri , s . f . 1. Ansamblul elementelor care susțin partea principală a unei construcții , care o fixează de teren și care transmite acestuia forțele . 2. Ansamblul instalațiilor de la sol necesare pentru decolarea , aterizarea , adăpostirea și întreținerea avioanelor . 3. Sistem de relații între elementele fundamentale ale unui macrosistem (

 

INSECTIVOR

INSECTIVÓR , - Ă , insectivori , - e , adj . , s . n . 1. Adj . , s . n . ( Animal ) care se hrănește cu insecte . 2. S . n . ( La pl . ) Ordin de mamifere , de talie în general mică , cu dinți ascuțiți , a căror hrană principală o constituie insectele ; ( și la sg . ) animal care face parte din acest

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>