Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru LEGĂTURĂ
Rezultatele 91 - 100 din aproximativ 336 pentru LEGĂTURĂ.
... I . Tranz . 1. A osândi printr - o sentință judecătorească , a pronunța o condamnare . 2. A - și exprima dezaprobarea în legătură cu un fapt sau cu o persoană ; a învinui , a blama , a ponegri , a veșteji . 3. A ...
CONDIȚIONÁT , - Ă , condiționați , - te , adj . Aer condiționat ( În sintagmele ) = aer menținut prin instalații speciale în condiții optime de temperatură , umiditate și puritate . ( Psih . ) Reflex condiționat = reacție bazată pe legătura nervoasă temporară formată în scoarța cerebrală între două focare de excitație care coincid în timp . [ Pr . : - ți -
... 1. Adj . Care poate fi conectat . 2. S . n . ( Bot . ) Parte a anterei care suportă și reunește sacii polenici . 3. S . n . ( Mat . ) Legătură
... CONECTÓR , - OÁRE , conectori , - oare , adj . , s . n . 1. Adj . Care conectează , care leagă . 2. S . n . Piesă cu ajutorul căreia se stabilește o legătură
... CONÉX , - Ă , conecși , - xe , adj . Care se găsește în legătură
... CONFESIONÁL^2 , - Ă , confesionali , - e , adj . Care este în legătură cu o confesiune religioasă . [ Pr . : - si - o - ] CONFESIONÁL^1 , confesionale , s . n . Cabină amenajată în biserica catolică , unde preotul spovedește pe credincioși . [ Pr . : - si - o ...
... CONSECÚȚIE , consecuții , s . f . Înlănțuire , legătură
... CONSEMNÁ , consemnez , vb . I . Tranz . 1. A trece anumite mențiuni în legătură cu un fapt juridic într - un proces - verbal , într - o minută etc . ; p . gener . A înregistra , a însemna , a nota ...
... CONTÁCT , contacte , s . n . 1. Atingere directă , nemijlocită între două corpuri , două forțe , două energii etc . 2. Apropiere între oameni ; relație , legătură
... CONTEXTÚRĂ , contexturi , s . f . 1. Ansamblu de caracteristici ale unei țesături care definesc structura ei . 2. Mod în care sunt îmbinate elementele unui tot ; înlănțuire , legătură
... CONTINGÉNȚĂ , contingențe , s . f . Însușirea de a fi contingent ( II ) ; relație între fenomene , evenimente contingente ; atingere , legătură