Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MEMBRĂ

 Rezultatele 91 - 100 din aproximativ 250 pentru MEMBRĂ.

COSITURĂ

COSITÚRĂ , cosituri , s . f . 1. Câmp de pe care s - a cosit iarba . 2. Cantitate de iarbă cosită ; nutreț . 3. Rană pe care și - o fac la picioare animalele sau oamenii în timpul mersului , ca urmare a poziției sau a conformației defectuoase a membrelor . - Cosi + suf . -

 

COTIZAȚIE

COTIZÁȚIE , cotizații , s . f . Sumă fixă plătită periodic de membrii unei asociații , ai unei organizații etc . ; p . ext . contribuție bănească la o cheltuială comună . [ Var . : cotizațiúne s .

 

CREODONTĂ

CREODÓNTĂ , creodonte , s . f . ( La pl . ) Subordin fosil de mamifere primitive carnivore , cu dentiția puțin specializată , cu membrele masive , prevăzute cu gheare ; ( și la sg . ) mamifer din acest subordin . [ Pr . : cre -

 

CVADRUMAN

CVADRUMÁN , - Ă , cvadrumani , - e , adj . ( Despre maimuțe ) Care se servește de cele patru membre ca de

 

CVORUM

CVÓRUM , cvorumuri , s . n . Număr minim de membri necesar , potrivit legii , pentru ca o adunare să fie valabil constituită sau să poată lua o hotărâre valabilă . - Cuv .

 

DECAN

... DECÁN , - Ă , decani , - e , subst . 1. S . m . și f . Membru al corpului profesoral universitar însărcinat cu conducerea unei facultăți ; grad deținut de această persoană . 2. S . m . Persoană ( aleasă dintre avocați ) care conducea baroul avocaților ...

 

DELIBERA

DELIBERÁ , deliberéz , vb . I . 1. Intranz . ( Despre membrii unei instanțe judecătorești , ai unei adunări legiuitoare ) A chibzui în comun și a discuta ( în secret ) asupra luării unei hotărâri . 2. Tranz . A decide , a

 

DEVIATOR

... DEVIATÓR , - OÁRE , deviatori , - oare , s . m . și f . Membru

 

DEZARTICULA

... DEZARTICULÁ , dezarticuléz , vb . I . 1. Tranz . A amputa un membru sau o parte a lui la nivelul unei articulații . 2. Refl . ( Despre oase ) A ieși din articulații ; a se ...

 

DEZARTICULAT

DEZARTICULÁT , - Ă , dezarticulați , - te , adj . 1. ( Despre oase ) Ieșit , sărit din articulații ; dislocat . 2. Fig . Incapabil de mișcări coordonate ; ( despre mișcări ) care arată , trădează lipsă de coordonare ; dezordonat . 3. ( Despre membre sau părți ale lor ) Amputat la nivelul unei articulații . 4. ( Rar ; despre cuvinte și despre sunetele vorbirii ) Rău articulat , pronunțat

 

DIACON

... DIÁCON , diaconi , s . m . Membru

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>