Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru RĂU

 Rezultatele 91 - 100 din aproximativ 279 pentru RĂU.

CIUDĂ

... CIÚDĂ , s . f . Sentiment de părere de rău

 

CIUMĂ

CIÚMĂ , ciume , s . f . 1. Boală infecțioasă și epidemică foarte gravă , caracterizată prin febră mare , diaree , delir , tumefacții ale ganglionilor etc . ; pestă . 2. Fig . Persoană foarte urâtă ( și foarte rea ) . 3. Fig . Mizerie , năpastă , nenorocire mare . 4. Compus : ciuma - apelor = plantă erbacee acvatică cu tulpina lungă , subțire , ramificată , care se fixează prin rădăcini pe fundul apelor ( Elodea

 

CLASIC

CLÁSIC , - Ă , clasici , - ce , adj . 1. ( Despre opere literare , științifice , artistice ) Care servește ca model de perfecțiune , care poate fi luat drept model ; p . ext . care este scris după canoanele obișnuite , tradiționale . 2. Care concentrează caracteristicile ( bune sau rele ale ) unui lucru , ale unei acțiuni , ale unei situații etc . ; tipic , caracteristic ; care este folosit în mod curent . Procedeu tehnic clasic 3. Care aparține clasicismului , privitor la

 

CLOACĂ

... CLOÁCĂ , cloace , s . f . 1. Canal subteran în care se adună murdăriile dintr - un oraș . 2. ( Adesea fig . ) Băltoacă murdară și rău mirositoare ; loc infect , plin de murdării . 3. Cavitate a corpului batracienilor , reptilelor și păsărilor , în care se deschid tubul digestiv , conductele genitale și ...

 

CLOANȚĂ

CLOÁNȚĂ , cloanțe , s . f . 1. ( Pop . ) Babă urâtă , fără dinți , rea . 2. ( Fam . , peior . ) Gură ( considerată ca organ al

 

COBI

... COBÍ , cobesc , vb . IV . Intranz . și tranz . ( În superstiții ) A prevesti ceva rău

 

COLĂCI

... 2. A introduce undeva pe un străin ( nepoftit ) care se stabilește apoi acolo . 3. A sfătui pe cineva ( să facă ceva rău

 

COMITE

CÓMITE^2 , comiți , s . m . ( Înv . ) Conducător administrativ al unui comitat . COMÍTE^1 , comít , vb . III . Tranz . A face , a înfăptui , a săvârși ( o faptă

 

COMPĂTIMI

... COMPĂTIMÍ , compătimesc , vb . IV . 1. Tranz . A avea sau a manifesta părere de rău față de suferințele cuiva . 2. Intranz . ( Înv . ) A suferi împreună cu altcineva ; a lua parte la suferința cuiva . - Con ^1 - + pătimi ...

 

COMPĂTIMIRE

... COMPĂTIMÍRE , compătimiri , s . f . Acțiunea de a compătimi și rezultatul ei ; părere de rău

 

COMPROMITE

... A face să - și piardă sau a - și pierde buna reputație ; a ( se ) discredita . 2. Tranz . A pricinui un rău

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>